sâmbătă, 27 februarie 2010

Vrei sa te mariti?

Vorbeam cu ceva vreme in urma cu o colega si imi spunea cat de fericita e ca traieste in secolul 21. Pentru ca cine stie ce viata ar fi avut, ca femeie, daca s-ar fi nascut in alta perioada a istoriei ori, chiar si azi, in cine stie ce zona a planetei, unde femeia nu a trecut inca de statutul de sclav.

Azi femeia este emancipata, are drept de vot, are dreptul de a candida la presedintie sau la alegerile parlamentare, de a vorbi in biserica (in unele chiar de a fi preot), de a ridica tonul in casa ei, de a cere divortul atunci cand este nemultumita de sotul ei, de a se lupta cu barbatii pentru un loc de sef in compania la care lucreaza si de a-i conduce pe acestia. Femeia moderna este in stare de orice si asta cred ca se datoreaza secolelor intregi in care femeia a fost in umbra barbatilor. Secole intregi in care a fost umilita, in care a fost alienata, in care nu a fost mai mult decat o roaba. Si a fost de ajuns ca femeia sa creada ca poate sa traiasca si altfel. Si pentru asta, de mai bine de o suta de ani, a inceput lupta pentru suprematie.

Acum cateva sute de ani lucrurile nu stateau asa. Femeia nu avea nici dreptul de a se casatori cu cine ii placea. Azi, acest lucru ar putea parea o nedreptate. Cum sa te casatoresti cu cine nu-ti place? Atunci insa, bucuria era sa te ia cineva de nevasta. Nu conta cine. Nu conta nici cine erai tu. Conta doar ce hotarau parintii pentru tine. Conta apoi doar ce hotara sotul pentru tine.

Exemplul care m-a facut sa scriu aceste randuri l-am gasit in cartea Judecatori, capitolul 1, versetele 12 si 13. Israelul cucerise in mare parte tara Canaanului, dar mai ramasese cateva cetati de cucerit. Iosua, conducatorul lor murise, iar acum ramasese in fruntea lor Caleb. Caleb promite celui care va cuceri cetatea Chiriat-Sefer, pe fiica lui de nevasta. Nu conta cine era, important era ca acel om sa cucereasca cetatea. Si se intampla ca acesta sa fie un oarecare Otniel, un nepot de-al lui Caleb. Putea sa fie oricine altcineva. Dar acesta fiindca a cucerit cetatea, s-a trezit insura cu Acsa, fiica lui Caleb. Fiindca Otniel a cucerit cetatea, fata lui Caleb s-a casatorit cu acest om. In ziua de azi, o asemenea casatorie ar parea absurda. Fara sa petreci timp cu el. Fara iubire intre cei doi. Fara pregatire premaritala. Fara sa-l cunosti. Poate si fara sa-ti placa persoana respectiva. Pe vremea aceea se intampla altfel. Oare era fericire in casnicie mai mult decat azi?

2 comentarii:

Lacramioara spunea...

De unde vine nefericirea??Doar am ales,ne-am indragostit,ne-am cunoscut bine inainte,ne-am placut,am simtit ca nu putem trai fara el(ea)...si-atunci??Oare nefiricirea nu vine datorita faptului ca hranim inima noastra cu nemultumire,egoism,frustrare??Oare nu incepem sa descoperim numai defecte in partener si sa nu-l acceptam asa cum este??Oare fericirea nu depinde de hrana noastra spirituala,de spiritul de sacrificiu,de disponibilitatea noastra de a face bine,de alegerile noastre,de slujire,de a asculta ,de a intelege,de a comunica,de a nu te uita in gradina celuilalt,de a nu face comparatii,de a ne pune in locul partenerului si a judeca lucrurile prin ochii lui(ei)??Si mai cred ca o viata traita fara Dumnezeu aduce numai nefericire.

simgramancri spunea...

Asa e. Ma gandesc ca bunicii si strabunicii nostri nu se casatoreau neaparat dintr-o dragoste nebuna, insa pe parcursul vietii invatau sa se iubeasca, sa se respecte, sa vada ce e mai bun in celalat. Azi, dupa ce trece acel foc pasional de la inceputul relatiei, intervin plictiseala, rutina, nemultumirea, lipsa relatiei cu celalalt si cu Dumnezeu. Si pana la divort nu mai e decat un pas. Pentru ca exista ideea ca a doua oara va fi mai bine. Si nu de putine ori s eintampla sa fie exact la fel, daca nu mai rau.