marți, 30 martie 2010

Cu parinti, fara parinti...

Ora 14. Caldura neasteptat de mare pentru sfarsitul lui martie. Vin de la munca, obosit, doritor sa ajung acasa cat mai repede. Nu am chef decat sa vina autobuzul, sa ocup un loc si sa ajung repede la ai mei, unde ma asteapta o seara frumoasa. Nu sunt singur in statie decat cateva minute. Curand mai vine in statie un baietel. Il cunosc din vedere. Stiu ca este vecinul meu mai mic de la scara alaturata.

Cateva minute de liniste. Fiecare dintre noi asteptam autobuzul. Cel care sparge tacerea este el.

``- Mergeti in Confort City?

- Da.

Nu am chef de vorba. De altfel ce-as putea vorbi cu un pustiulica, care la prima vedere nu pare mai mare de 10 ani. Urmeaza 2-3 minute de liniste.

- Aveti cumva un servetel, ca am ramas fara nici unul?

- Am.

Ii dau un servetel, sulfa nasul, dupa care continui:

- Ai racit?

- Da.

- Pai si de ce te-ai mai dus la scoala? Trebuia sa ramai acasa!

- Tata spune ca pe vremea lui putea sa fie si pe moarte si se ducea la scoala si asa trebuie sa fac si eu. Trebuie sa ajung mai repede acasa, ca sa ajung si la baschet diseara.

- Faci baschet? Foarte bine. O sa cresti un baietel inalt. Iti place?

- Da. E doamna putin cam dura, dar e gratis. Macar isi descarca nervii fara sa dam noi bani. O lua si ea vreo 5-6 milioane pentru asta. Si trebuie sa ajung acasa sa-mi fac si temele. Acum trebuie sa ajung acasa sa fac repede temele si apoi sa fac si suplimentar, dorm un sfert de ora si pe urma plec. Oricum nu imi place sa stau singur acasa. Cand era mama mica spunea ca de-abia astepta sa plece parintii ei de acasa, sa ramana singura, dar mie nu imi place. Imi place sa fiu cu ei acasa. Din pacate ei nu prea stau acasa. Mama munceste pana la 7 seara si vine obosita. Tata are firma si firma nu este din Bucuresti, este din zona Argesului si pleaca mereu pentru cateva zile de acasa. De multe ori pleaca si in weekend. Imi doresc atat de mult sa stea mai mult acasa.

- Spune-i ca simti nevoia sa stai mai mult cu el, sa nu mai plece atat de des.

- I-am spus. Mi-a zis ca nu are cum, ca trebuie sa plece, ca cei de la firma nu se descutrca fara el acolo.

- Si in afara de teme si baschet ce mai faci acasa? Te joci si tu?

- Nu, ca nu am cu cine.

- De ce, parintii tai, in momentele lor libere, nu se joaca deloc cu tine?

- Nu au timp. Mama vine obosita de la munca si imi spune ca nu are chef. Tata cand e acasa si are putin timp liber, se joaca la calculator.

- Pai si nu joci si tu niste jocuri pentru varsta ta: Lumea lui Piticot sau Nu te supara, frate!. Sau sa joci si tu cu tatal tau un sah sau poate carti toti trei?

- Nu. Ii rog de cateva luni sa joace si cu mine un Monopoly. Si zic ca nu au timp. Asa ca seara, fiindca nu am ce face si nu se joaca nimeni cu mine, ma duc sa fac probleme la matematica din culegere. Mai am cateva si termin culegerea. Cel mai rau e ca parintii mei se cearta tot timpul.

- Din ce cauza?

- Din nimicuri. Se cearta tot timpul. In fiecare zi.

- Intr-o zi, cand sunt ei mai linistiti, zi-le ca ai sa ii rogi ceva timp de 5 minute, atunci cand sunt ei mai calmi. Spune-le ca tu ii iubesti mult si ca iti doresti sa petreci mai mult timp cu ei.

- Am incercat de vreo 5 ori pana acum, dar zic ca nu au timp, ca nu au cum. Si ei niciodata nu sunt calmi. De-abia astept sa cresc si sa plec de acasa. Ma gandeam sa plec la tatal meu adevarat.

- Pai acesta nu e tatal tau adevarat?

- Nu. El nu este inca insurat cu mama.

- Si la care tii mai mult.

- La acesta.

Aveam momente in care nu mai stiam ce sa-i spun. In acelasi timp imi dadeam seama ca ii facea placere sa vorbeasca. Ii facea placere sa fie ascultat.

- Stii, mie imi place sa vorbesc cu oameni mai mari.

M-a intrebat cu ce ma ocup. I-am spus ca sunt professor.

- De ce?

- De geografie.

- Intotdeauna am confundat istoria cu geografia. Care e diferenta?

- Istoria prezinta viata regilor, presedintilor si evenimentele care au avut loc in lume, cum ar fi, de exemplu, razboaiele… Geografia prezinta locurile frumoase ale lumii, muntii, dealurile, campiile, raurile, lacurile, marea… Eu predau geografie la liceu, la copiii mai mari.

- Si nu sunt rai? Pentru ca eu stiu ca sunt mai rai copiii mai mari.

- Nu sunt rai. Daca tu ii respecti, te vor respecta si ei. Daca ii iubesti tu mai intai, te vor iubi si ei. Asta sa faci si tu cu parintii tai. Sa ii respecti si sa ii iubesti tu mai intai, indiferent de cum se poarta ei. Daca tu ii respecti si ii iubesti se vor purta si ei altfel cu tine. Ei oricum te iubesc, sa stii asta.

Incet incet ne-am apropiat de casa, fara sa ne dam seama cum trece timpul. Ne-am despartit, sperand, cel putin in cazul meu sa ne revedem cat mai repede si rugandu-ma, atat pentru cel mic cat si pentru parinti, ca situatia din familia lui sa se schimbe. A fost genul de situatie care m-a pus pe ganduri si care imi aduce in minte intrebarea: ``Oare ce tata voi fi pentru copiii mei?``



P.S. Discutia a fost mult mai lunga si mai complexa, dar asta e cam ce mi-am adus aminte.

duminică, 28 martie 2010

sâmbătă, 27 martie 2010

Dumnezeu ne fereste de diavol?

In cartea 1 Samuel 23:14, scrie ca Saul il cauta mereu (pe David), dar Dumnezeu nu l-a dat in mainile lui.

De cand Saul, imparatul Israelului, vazuse in David un pretendent la tron, cauta sa-l ucida. De altfel, o buna perioada de timp asta a fost principalul lui scop. Ceea ce ne spune insa Biblia este ca, indifferent cat de mult l-a cautat Saul, Dumnezeu nu l-a dat pe David in mainile lui. In contextul de mai sus, Saul intruchipeaza raul, iar David binele. Este ceea ce se inatmpla si cu noi. Diavolul ne cauta mereu, dar Dumnezeu nu ne da in mainile lui. E incurajator. E un sentiment de siguranta sa stii ca esti aparat de Dumnezeu si ca Satana nu iti poate face nimic. E adevarat insa? Oare Dumnezeu nu ne da in mainile Satanei? Pe David l-a ferit. Iov de ce a fost dat sa fie terorizat de cel rau? Am incredere in Dumnezeu, dar in acelasi timp nu as vrea sa fiu lepadat de El, nu as vrea sa fiu dat pe mana Diavolului. Si atunci ce ramane de facut? De unde stiu ca sunt in mana lui Dumnezeu sau nu?

marți, 23 martie 2010

duminică, 21 martie 2010

Invingator cand n-ai nici o sansa.

Ce faci cand dai de un obstacol in viata ta? Un lucru minor, care iti strica dispozitia, care te manie, care te deprima, iti strica cheful de viata pentru acea zi. Indiferent ca usile autobuzului se inchid chiar in fata ta, sau traficul din oras te impiedica sa ajungi la fix la serviciu, ori seful iti atrage atentia ca ceva nu e in regula cu tine, ori iei o nota proasta la scoala. Poate uiti mancarea prea mult pe aragaz sau spargi cana ta preferata. Calculatorul se viruseaza sau tocmai ii dai seama ca ti-ai pierdut telefonul mobil… Se intampla diverse lucruri in viata, mai mult sau mai putin grave care au darul de a ne strica bruma de optimism cu care suntem incarcati.

Dar ce se intampla cand in viata noastra se intampla un cataclism? Cand in fata ne sta un obstacol, pe care, la prima vedere, nu-l putem depasi? Cand nu vezi nici macar o sansa? Cand chiar nu ai nici o sansa?

Undeva in perioada vechiului Israel s-a intamplat un astfel de moment. In care Israelul nu avea nici o sansa in razboiul cu marii rivali: Filistenii. O poveste binecunoscuta de toti, de la copii pana la batrani. Toata lumea a aflat de David si Goliat. Buturuga mica si carul mare. Goliat ii provoaca pe evrei sa ii trimita un om cu care sa se lupte. E ca si cum Mike Tyson ar face o propunere grupului meu de prieteni, ca unul sa se lupte cu el. Probabil as sta la coada grupului, sperand sa se razgandeasca. Asa faceau si israelitii, erau cuprinsi de teama, asa cum ne este relatat in 1 Samuel capitolul 17. Si brusc apare un baietas, balai, cu ochi albastri, un adolescent, care nici macar n-ar fi trebuit sa se afle pe acolo. Un inconstient… Poate un rebel…Nonconformist, clar…Si decide sa mearga la lupta. Soarta unui popor depinde de el. Daca s-ar face pariuri, absolut nimeni nu ar paria pe el. Sansele lui sunt sub 0. In mintea tuturor el pierduse dinainte sa porneasca la lupta. O lupta intre Mike Tyson si Cleopatra Stratan… Cine s-ar indoi de deznodamant? Evreii deja erau pregatiti sa o ia la sanatoasa din calea taifunului filistean. Probabil isi faceau ultimele rugaciuni. Rugaciuni pentru ei, pentru ca pe David nici rugaciunile probabil nu l-ar fi ajutat.

De partea cealalata, David nu vedea lucrurile astfel. El nu a suportat umilinta, batjocura. Dar ce e mai important, e ca el era sigur ca nu pleaca singur in lupta. De fapt el era doar cel care tinea arma, insa Cel care lupta era Dumnezeu. Cei din oastea lui Israel nu-L vedeau pe Cel care se lupta, ci se intrebau cum or sa lupte ei.

Deznodamantul e bine stiut. David si Dumnezeu fac o echipa extreordinara, Goliat, batjocoritorul, cel super inarmat, moare umilit cu cateva lovituri de prastie.

E posibil sa nu ai niciodata de luptat cu Goliat sau cu cineva de seama lui. E posibil sa nu fie un obstacol de natura fizica. Poate sa fie o tinta pe care crezi ca nu o vei atinge niciodata. Poate iti este teama de un eveniment ce se va desfasura in viata ta. Trebuie sa stii ca daca vei pleca singur nu vei reusi. Daca Dumnezeu este cel care iti foloseste armele atunci vei avea success.

Mi-a placut foarte mult ce ii raspunde David lui Goliat, in 1 Samuel 17:45-47, privitor la ocarile pe care i le transmitea uriasul filistean. Tu vii impotriva mea cu sabie, cu sulita si cu pavaza; iar eu vin impotriva ta in Numele Domnului Ostirilor, in Numele Dumnezeului ostirii lui Israel, pe care ai ocarat-o. Astazi Domnul te va da in mainile mele, te voi dobori si-ti voi taia capul; astazi voi da starvurile taberii Filistenilor pasarilor cerului si fiarelor pamantului. Si tot pamantul va sti ca Israel are un Dumnezeu. Si toata multimea aceasta va sti ca Domnul nu mantuieste nici prin sabie, nici prin sulita. Caci biruinta este a Domnului. Si El va da in mainile noastre.

Oare asta e si atitudinea noastra in fata greutatilor? Oare asa ne incredem si noi in Dumnezeu? Cred ca tocmai din aceasta cauza nu vom fi niciodata biruitori… Vom fi toata viata niste looseri…


vineri, 19 martie 2010

duminică, 14 martie 2010

Nemeritat

Chiar daca uneori avem senzatia ca Dumnezeu ne-a parasit, nu e deloc asa. Dumnezeu nu ne paraseste. Poate priveste lucrurile din umbra, dar El mereu se afla la carma vietii noastre. Chiar si cand se intampla ceva ce noi consideram a fi rau, El e acolo, gata sa ne dea putere sa mergem mai departe. Chiar si cand pacatuim, cu voia sau fara voia noastra, El nu se indeparteaza. Chiar si cand nu-L vrem in viata noastra, El ne vrea.

Spune un verset din 1 Samuel 12:22 - Domnul nu va parasi pe poporul Lui, din pricina Numelui Lui celui mare, caci Domnul a hotarat sa faca din voi poporul Lui.

Domnul nu e langa noi pentru ca suntem prea buni si am castigat asta prin meritele noastre, nu e langa noi pentru ca neprihanirea noastra ne indreptateste, ci nu ne paraseste pentru ca ne-a fagaduit asta, pentru ca a hotarat ca fiecare dintre noi sa fie numit copilul Lui. A hotarat sa fie Tatal nostru...

vineri, 12 martie 2010

marți, 9 martie 2010

Cand esti indragostit esti prostut.

Vorbeam ieri despre Samson si, tinand cont ca a avut o viata foarte interesanta, am zis sa va mai spun ceva despre el, despre un eveniment paradoxal din viata lui. Episodul este relatat in Judecatori 16:4-21.

Dupa ce are o viata foarte agitata, Samson isi gaseste marea dragoste: DALILA.

Asa facem si noi. Dupa ce avem o viata mai mult sau mai putin agitata, dupa ce facem de-a lungul vietii mai multe sau mai putine prostii, dupa ce suportam de-a lungul zilelor noastre mai multe sau mai putine consecinte ale faptelor noastre, ajungem sa ne indragostim. Nu vorbesc despre a simpatiza pe cineva, suferim cateva zile si apoi ne despartim, uitand peste cativa ani si cum o chema pe acea persoana. Eu vorbesc despre pasiune oarba. Despre haos in creier. In inima. In viata. Nimic nu mai conteaza. Genul de moment pentru care oamenii au inventat zicala :Dragostea e oarba.

Si Samson o intalneste pe Dalila. Si Dalila, pe langa faptul ca nu impartaseste aceleasi daruri spirituale cu ale lui, nu impartaseste nici dragostea lui. Genul de relatie in care se arunca doar unul cu capul inainte. Si are impresia ca nu va pati nimic. Te arunci cu capul inainte si te vei lovi. Foarte rau. Unii nu se mai ridica de acolo. Altii, cu capul mai tare, se ridica imediat. Unii au nevoie insa de interventii chirurgicale.

Te gandesti ca nu e nimic rau atata timp cat si Dalila il iubeste pe Samson. Probabil o perioada scurta de timp, lucrurile merg bine intre ei, flacara dragostei arde in mijlocul lor. Pana intervin filistenii, dusmanii lui Samson, care ii cer Dalilei sa afle secretul in care consta puterea lui. De aici pana la santajul emotional al femeii nu mai e decat un pas. Asa ca ii cere, pur si simplu, lui Samson sa ii dezvaluie originea puterii lui. Samson, in ciuda orbirii lui, are un dram de constiinta si ii serveste un motiv ireal. Dupa ce prima tentativa da gres, Samson schilodindu-i pe filistenii ce se napustisera asupra lor, ma gandesc ca orice om normal ar fi avut o discutie foarte serioasa cu femeia lui.

Probabil te vezi discutand si spunand: Credeam ca ma iubesti, ca imi doresti binele, ca intre noi e sinceritate. Eu te iubesc din tot sufletul si vreau sa ne fie bine si tu distrugi aceasta relatie.

Samson, dimpotriva, nu face acest lucru. Mai mult, increderea lui in femeia tradatoare nu scade deloc, asa ca, mai santajista, Dalila mai are o tentativa. Din nou, Samson o pacaleste, filistenii la randul lor au de indurat forta lui fizica. Ma gandesc, ca daca as fi fost in locul lui, in acest moment, as fi lasat tot, ar fi pierdut orice urma de dragoste, as fi plecat ori eu, ori ea, dar nu as mai fi putut sa traiesc cu o femeie care imi vrea moartea.

E posibil sa credeti ca Samson a luat decizia corecta. Va inselati. Santajul Dalilei a crescut, a urmat a treia tentativa, Samson a mai incercat odata sa o pacaleasca, a treia oara, filistenii au avut de suferit. Ma gandesc ca acest Samson, era chiar inconstient. De trei ori a incerca femeia cu care traia sa-l omoare si el nu vedea lucrul asta. Imi cam suna a orbire totala. A prostie. A inconstienta. Stai cu dusmanul in aceeasi casa si nu-ti dai seama.

Stai intr-o relatie in care partenerul nu doreste decat sa profite de tine si tu nu-ti dai seama, poate dupa luni sau ani de umilinte, de egoism din partea lui, o relatie in care nu ai satisfactii, dar la care nu renunti, fiindca iubesti orbeste, fiindca ti-e frica sa pleci, fiindca ti-e rusine de ce zic ceilalti. Si ajungi astfel sa faci pasul cel mare, spre casatorie, alaturi de o persoana care nu-ti ofera nimic in prezent, dar de la care astepti sa se schimbe in viitor, schimbare care insa nu va veni niciodata, pentru ca niciodata nu te-a iubit. Dragostea e si rationala. Indragostirea insa te face bleg. Inconstient. Prostut. Daca nu iesi odata din starea asta e posibil sa te arzi rau. Pentru ca celalalt nu va ramane permanent in aceasta stare. Asta daca a fost vreodata.

Samson s-a ars foarte rau. Pentru ca desi a avut ocazia sa plece, a ramas si a patra oara, cand Dalila a pus in balanta santajului tot ce avea, declarandu-i chiar iubirea lui Samson, el si-a deschis tot sufletul in fata ei si astfel si-a pierdut libertatea si apoi chiar viata.

Nu ai decat sa iti deschizi sufletul in fata cui nu trebuie si iti vei pierde elemente importante ale vietii tale: demnitate, sanatate, bucurie, fericire, pace, dragoste, stima de sine etc. Ai grija de tine…








luni, 8 martie 2010

Desfranat sau sfant?

Cum ar fi sa faci doar ce-ti place? Sa fii cu orice fata vrei? Sa-ti petreci o parte din viata cu o curva? Sa mergi din chef in chef? Sa fii atat de puternic incat nimeni sa nu-ti stea in cale? Si totusi Dumnezeu sa spuna despre tine ca esti copilul Lui si mai mult sa te foloseasca pe tine sa isi aduca Planul Lui la indeplinire. Sa spuna ca ceea ce faci tu este voia Lui.


Samson a fost un asfel de om. Un om a carui nastere a fost precedata de multe rugaciuni, de minunea aparitiei lui Isus parintilor, pentru a le fagadui marea veste din viata lor. Un copil inchinat lui Dumnezeu inca din pantecele mamei lui. Samson se naste, are parte probabil de o copilarie normala, dar si de un lucru pe care Biblia ni-l prezinta in Judecatori 13:24 – Copilul a crescut si Domnul l-a binecuvantat. Binecuvantarea Domnului e totul. Fara ea doar crestem fizic. Spiritual ramanem mici.


Samson creste si dupa cum prezinta Biblia lucrurile in capitolele urmatoare din Judecatori, 13-16, Samson nu a facut decat sa pacatuiasca, sa incalce legamantul cu Dumnezeu si sa isi bata joc de darurile pe care Dumnezeu i le daduse.


Evenimentul important pe care vreau sa-l prezint este in prima parte a capitolului 14 din Judecatori, versetele 1-9. Samson vede o femeie straina, o filisteanca, o place si vrea cu tot dinadinsul sa o ia de nevasta. Un lucru inacceptabil atunci, cand evreii nu aveau voie sa aiba relatii cu strainii, inacceptabil nici azi, cand ii este interzis cu desavarsire unui crestin (in general neoprotestant) sa se casatoreasca cu un necrestin. Si, surprinzator este versetul 4, care arata cine sta la baza acestei alegeri a lui Samson: Tatal sau si mama sa nu stiau ca lucrul

acesta vine de la Domnul, caci Samson cauta prilej de cearta din partea Filistenilor. In vremea aceea Filistenii stapaneau peste Israel. Din cate citesc eu aici, nu numai ca Domnul a ingaduit acest eveniment, dar chiar i-a deschis ochii lui Samson sa o vada pe fata si s-o placa.


Te gandeai, la cat de pacatos e Samson, Dumnezeu sa nu-l mai asculte si sa-si intoarca fata de la el. De unde? Samson se trezeste, imediat dupa ce omoara 1000 de filisteni cu o falca de magar, topit de sete, fara nici o sursa de apa potabila in jur si striga catre Dumnezeu, in Judecatori 15: 18-19, pentru a cere apa. Dumnezeu asculta imediat si despica stanca din care curge apa. Samson: pacatos sau parte din planul lui Dumnezeu?


La ce minune a facut Dumnezeu te gandesti ca Samson va fi de acum baiat cuminte si nu va mai pacatui. Si cand te uiti, capitolul 16 din Judecatori il prezinta pe Samson in doua ipostaze, ambele compromitatoare, pentru care nu numai ca un crestin ar fi blamat dar chiar si un pagan ar avea de suferit, in unele civilizatii. Mai intai isi petrece noaptea cu o curva in Gaza, apoi isi pierde mintile dupa o femeie frumoasa, numita Dalila. Isi deshide sufletul in fata acesteia desi ea nu-i vroia decat raul, astfel incat pana la urma, ajunge sa fie luat prizonier de catre filisteni. Dumnezeu isi retrage momentan puterea de la el, dar nu il paraseste. Desi Samson nu-L mai simte aproape, Dumnezeu urmareste intreaga poveste de la distanta. Pentru ca, desi pare absurd, totul face parte din planul Lui. Fiecare moment de cadere al lui Samson, fiecare particica de pacat, fiecare secunda de desfrau, toate acestea nu-l aduc pe Samson decat acolo unde voia Dumnezeu sa-l aduca. In templul lui Dagon, dumnezeul filistenilor, asa cum ne este prezentata povestea in Judecatori 16:22-31, in ultimele momente de viata, cerandu-I putere lui Dumnezeu, primind-o si devenind, asa cum Biblia ne spune in Evrei 11:32, un martir al credintei.



Chiar si un desfranat poate sa devina un astfel de martir. Chiar si un egoist poate deveni un credincios. Atata timp cat Dumnezeu hotaraste asta. Si asta ma incurajeaza mult. Pentru ca noi suntem mai rai ca Samson…