Bacalaureat

Ieri si azi s-a desfasurat prima proba a ``pseudobacului``. Una dintre cele mai mari pierderi de timp din istoria recenta a Romaniei. Din nefericire, am fost implicat direct in aceasta poveste, fiind membru in comisia de bacalaureat de la mine din liceu. Mi-am dat seama inca o data la ce nivel am ajuns, atat ca profesori, cat si ca elevi. Unde ne-a adus societatea asta care incearca sa gaseasca solutii pentru iesirea din criza. Criza financiara, criza intelectuala, criza culturala, criza morala, criza spirituala. Noi suntem in criza. Noi suntem criza. Si vreau sa va anunt ca nu vom iesi niciodata de aici. Pentru ca nu are cine sa ne scoata.



Primul lucru ciudat este acela ca e primul examen de care am auzit unde sansele sa pici sunt de 0%. Incredibil. Intelegeam sa fie un examen usor, dar chiar si cel mai simplu examen are macar o doza de emotie. Insa ce emotii sa ai cand stii ca nu ai cum sa pici? Desi nu pica nimeni, desfasurarea de forte a fost maxima. O comisie formata din presedinte, un secretar (care, sincer, a avut cel mai mult de lucru), doi profesori examinatori, care, fiind profesorii elevilor si in restul timpului, puteau sa-si dea seama de valoarea lor inca de la intrarea in clasa si doi membrii, care oficial, faceau parte din comisie, insa neoficial, pierdeau timpul prin scoala, semnand cate 4 declaratii pe zi, cum ca nu avem rude pana la gradul 4 care dau examenul oriunde in tara. Pai de unde sa stiu eu daca verisorul de gradul doi al nepotului matusii fratelui mamei pe care nu l-am cunoscut niciodata, da examen? De asmenea, acesti doi membri (de altfel si eu am fost tot membru) trebuiau sa mearga din ora in ora prin sala de examen sa vada daca totul decurge bine, de parca se putea intampla ceva rau.

Cantitatea de hartie consumata a fost exagerat de mare, pentru ca s-au facut cate 75 de subiecte pentru fiecare zi de examen (2 in total), toate acestea in cate doua exemplare (unul pentru elevi si al doilea pentru profesori). Au urmat apoi borderouri (care trebuiau completate in ``n`` exemplare, cataloage, situatii etc…

Notarea a fost o alta ciudatenie… Daca pana in urma cu cateva luni existau patru calificative: experimentat, avansat, mediu si incepator, in ultimul timp s-a considerat ca incepator este un calificativ prea dur pentru elevii romani, asa ca in cel mai rau caz poti fi un utilizator mediu al limbii romane, chiar daca tu esti un anagramat. Asa ca ne-am trezit ca toti elevii din liceu au luat numai experimentat (90% - e adevarat ca eu am sansa de a preda la un liceu foarte bun) si avansat (10% - adica cei care erau corigenti sau de-abia treceau la romana). La aceste calificative au contribuit, pe langa pregatirea destul de buna a elevilor si faptul ca subiectele au fost incredibil de usoare, mult prea usoare pentru ce ar trebui sa se faca in clasa a 12-a.

Atitudinea elevilor a fost un alt element de bagat in seama. Daca majoritatea elevilor s-au concentrat si chiar au vrut sa-si dovedeasca ca sunt niste elevi buni, unii dintre ei insa au reactionat destul de ciudat. Unul ba era intr-o criza de personalitate, ceea ce il facea sa nu doreasca sa spuna nimic in fata examinatorilor, elev care a capatat un calificativ de ``avansat`` ca urmare a bunavointei profesorilor. O alta eleva a fost atat de interesata de acest ``examen`` incat nu a dorit sa vina din strainatate in ziua fixata, ci de-abia a doua zi. O alta eleva nu a vrut sa vina sa dea examenul nici macar in urma rugamintilor telefonice transmise fie de directoare, fie de diriginte sau de profesorii examinatori. Mai trebuia sa mergem la ea acasa sa o examinam.

Pe seara examenul s-a incheiat. Elevii sunt multumiti, profesorii bucurosi ca au dus treaba la bun sfarsit, secretarul isi continua treaba infernala legata de ``hartogaraie``, membrii sunt fericiti (sau suparati) ca au stat cam degeaba, iar inspectorii si ministrii considera ca aceasta prima proba a fost o reusita.

Stati linistiti! Romania e pe maini bune…

Mai bine o femeie curva decat un om moral

Dupa ce ratacesc 40 de ani prin pustie, evreii ajung la hotarele tarii Cannanului, tara promisa lor de catre Dumnezeu. Moise tocmai a murit si intreaga responsabilitate este pusa de Dumnezeu pe umerii lui Iosua. Calea este deschisa pentru cucerirea tarii. Inainte de asta, sunt trimise doua iscoade pentru a vedea ce-i asteapta. Interesant e ca acestia ajung prin anumite imprejurari sa innopteze in casa unei curve, Rahav. Cand stai sa analizezi aceasta situatie ti se pare putin suspect. Adica erau probabil atatia oameni de bine in Ierihon, poate unul dintre cele mai mari orase din vremea aceea. Cum de acestia au ajuns sa intre in legatura chiar cu aceasta femeie curva?

Tu daca ai avea de ales intre a petrece timpul cu un om linistit, la locul lui, un om moral, de buna calitate si pe de alta parte ai alege sa petreci timpul cu o curva, ce-as putea crede despre tine? Cred ca si tu ai gandi la fel ca mine… Nu numai ca aceasta curva ii adaposeste, probabil se ingrijeste si de hrana lor si le ofera cea mai buna camera din casa pentru somn, dar aceasta femeie marturiseste ceva ce nimeni din intreaga cetate nu spune. Femeia se teme de Dumnezeu. Femeia crede ca Dumnezeu este Cel adevarat. Crede ca Dumnezeu este cel atotputernic. Si ca El poate sa atinga orice tel isi propune. Crede ca orice om care se opune vointei Lui nu are sanse de scapare.

De partea cealalta, ce fac oamenii morali, de bine, din Ierihon? Ei, probabil asa cum am face si noi, incearca sa-si salveze tara, indiferent cine este dusmanul. Asa ca ei lupta impotriva iscoadelor, dar mai mult, lupta impotriva lui Dumnezeu. Si rezultatul care este? Ierihonul cade in mana evreilor, in urma unui adevarat miracol, curva Rahav si membrii familiei ei (membrii ai familiei care, surprinzator, o cred pe cuvant) sunt salvati si intr-un fel adoptati de poporul lui Israel. Curva care ajunge ca, prin harul lui Dumnezeu sa faca parte chiar din arborele genealogic al lui Isus Hristos.

Si acum stau sa ma gandesc. Ce este oare mai bine? Sa fii o curva careia ii este teama de Dumnezeu si care il considera pe El Atotputernic, un Dumnezeu care e in stare sa ii ofere si ei o noua viata sau sa fii un om moral, un om ``bun``, care sa creada ca aceasta bunatate i se datoreaza calitatii sale de om, sa creada ca pacatul nu exista in viata lui si, fara sa vrea poate, sa lupte impotriva lui Dumnezeu?

DIstractie cu Lori si Horia

Sa fii fericit cand iti pierzi rucsacul...

Spuneam cu cateva zile in urma ca Dumnezeu poate sa transforme orice neplacere intr-o mare bucurie. Eram convins de asta atunci si sunt convins de asta si acum. Si da, Dumnezeu poate sa transforme mari tragedii in evenimente linistite si inaltatoare. Dar Dumnezeu se poate folosi chiar si neplaceri minore ca sa produca schimbari in inima omului. Neplaceri minore, dar care produc uneori un stress major. Neplaceri minore dar care pot da peste cap o zi intreaga. Asa cum spune Biblia, vulpi mici care strica viile mari.

Ieri si azi am avut parte de o experienta interesanta. Eu sunt cam imprastiat din fire si daca n-as avea capul pe umeri, probabil l-as pierde si pe asta. Din fericire, Dumnezeu mi l-a fixat bine acolo si pana la proba contrarie rezista. Ieri am avut o zi linistita, nemergand la munca dimineata, asa ca am fost bucuros ca pot iesi afara, mai ales ca din cauza viscolului nu mai iesisem de vreo 3 zile din casa. Am facut o iesire pana in centru, de unde aveam de incasat niste banuti de la o firma unde mai lucrez eu din cand in cand. Mi-am luat rucsacul, mi-am pus o carte in el (ASEMENEA LUI ISUS, de Max Lucado) si am pornit la drum. Dupa ce am trecut pe la firma, fiindca ramasesem fara de nici unele de mancare, am dat o raita prin magazine, de unde am umplut, cu legume, fructe, lapte si altele necesare vietii, 2 sacose destul de voluminoase si destul de grele, ca de-abia le puteam cara. Din nefericire, a fost o coada imensa la Mega Image asa ca incet incet se apropia ora 16, ora la care trebuia sa plece microbuzul spre cartierul unde locuiesc eu. Pentru cine nu stie, microbuzul la mine pleaca la intervale destul de mari de timp. Daca l-as fi pierdut pe cel de ora 16, as mai fi avut unul la 17.30 si mi-era destul de greu sa astept in frig atata timp. Asa ca am fost nelinistit stand la coada, dar Dumnezeu a facut pana la urma ca la 15.59 sa ies pe usa magazinului si sa alerg repede sa prind microbuzul. Chiar cand am ajuns in dreptul lui, a demarat si a plecat. Nu stiam ce sa fac, cum sa-l opresc. Am strigat eu la sofer, in timp ce alergam dupa microbuz, dar nu mai speram sa il prind. Din fericire, o doamna m-a vazut si i-a spus soferului sa opreasca. A oprit si am reusit, istovit, sa urc in microbuz. Transpirat, cu rucsacul in spate, cu 2 sacose uriase dupa mine, am reusit cu greu sa ma strecor pana in spatele vehiculului, unde am gasit locuri libere. Eram fericit ca am prins microbuzul, chiar daca am rasuflat din greu vreo 5 minute dupa aceea. Am lasat sacosele pe culoar, iar rucsacul l-am pus pe scaunul de langa mine. Aveam sa ma bucur de un drum de 15 minute linistit pana acasa. Ajuns in cartier, am vrut sa nu pierd timpul si sa cobor cat mai repede, asa ca am luat sacosele si m-am indreptat spre usa din spate. A oprit, am coborat si rapid am ajuns acasa, unde mi-am petrecut seara cu cei dragi ai mei.

Dimineata, trebuind sa ma duc la scoala, am vrut sa-mi caut cele trebuincioase… Ia insa rucsacul de unde nu-i… Atunci mi-a cazut fisa. Rucsacul ramasese in microbuz. Nu aveam foarte multe de valoare, insa aveam nevoie de agenda mea si imi parea rau de cartea pe care incepusem sa o citesc. Nu era mod mai urat sa inceapa ziua… Dar am mers mai departe, am plecat la scoala fara nimic la mine si speram ca dupa amiaza, cand ajung acasa, sa vorbesc cu soferul de pe microbuz, sa vad daca a gasit rucsacul. Dupa ce am terminat orele, am rezolvat ceva probleme prin oras, am reusit sa ajung acasa si cu indoiala, la 16.15 am mers la microbuz. Inca de la departare, soferul m-a vazut si mi-a aratat rucsacul. Eram bucuros. Insa ceea ce m-a bucurat, de-abia acum urma. Probabil soferul cautase in rucsac dupa vreo modalitate de contact si a dat peste carte, asa ca m-a rugat, daca am, sa-i dau si lui o Biblie. Mi-am dat seama ca desi eu am fost trist ca un asemenea eveniment se intercalase in viata mea, Dumnezeu folosise acest prilej pentru a chema un om la El. Tristetea mea s-a transformat intr-o mare bucurie si mi-am dat seama, inca o data ca Dumnezeu se foloseste de orice eveniment din viata noastra pentru a schimba vieti. Nu va ingrijorati de ce vi se va intampla, pentru ca El e la carma vietilor noastre.

Esti un accident?

Am auzit de multe ori, vorbind despre un copil chiar cu parintii lui, ca acesta ar fi aparut pe lume dintr-un accident. Nu fusese programat, sau a venit prea repede in viata lor, neputand sa se bucure foarte mult timp de intimitatea casatoriei, ori s-au trezit asteptand un copil nefiind casatoriti inca. Si multe alte cazuri… Fiecare deosebit in felul sau… Copii… Copii iubiti sau mai putin iubiti de catre parinti. Frumosi sau mai putin frumosi. Inteligenti sau mai putin inteligenti. Parinti… Parinti fericiti de asa zisul accident din viata lor sau mai putin fericiti de acest lucru.

Lasati-ma sa cred ca aceste accidente nu exista de fapt. Chiar daca parintii sunt luati prin surprindere, venirea pe lume a acestor finite nu este straina deloc lui Dumnezeu. Toti oamenii care vin pe aceasta planeta nu sunt rodul intamplarii, ci fac parte din planul lui Dumnezeu. Faptul ca tu ai ajuns in aceasta lume nu este rodul intamplarii. Pentru ca Sfanta Scriptura spune in Psalmul 139:

TU MI-AI INTOCMIT RARUNCHII, TU M-AI TESUT IN PANTECELE MAMEI MELE; TE LAUD CA SUNT O FAPTURA ATAT DE MINUNATA. MINUNATE SUNT LUCRARILE TALE SI CE BINE VEDE SUFLETUL MEU LUCRUL ACESTA! TRUPUL MEU NU ERA ASCUNS DE TINE, CAND AM FOST FACUT INTR-UN LOC TAINIC, TESUT IN CHIP CIUDAT, CA IN ADANCIMILE PAMANTULUI. CAND NU ERAM DECAT UN PLOD FARA CHIP, OCHII TAI MA VEDEAU SI IN CARTEA TA ERAU SCRISE TOATE ZILELE CARE-MI ERAU RANDUITE, MAI INAINTE DE A FI FOST VREUNA DIN ELE.

Vestea buna este ca nu esti un accident. Daca cineva iti spune lucrul asta sa-l contrazici. Vestea si mai buna este ca faci parte din planul lui Dumnezeu. Toti facem parte. Si asta e extraordinar…

Scopul pentru care ai fost creat

Un moment important in viata noastra este atunci cand incetam sa lucram pentru Dumnezeu si incepem sa lucram cu Dumnezeu. Pentru cei care isi dadeau silinta sa lucreze pentru Dumnezeu e o veste proasta si un sfat in acelasi timp. Dumnezeu nu are nevoie sa lucrezi pentru El. Dumnezeu vrea sa lucreze impreuna cu tine pentru semenii tai.

Daca nu esti cuminte, o patesti!

Am dat in cartea Deuteronom, in capitolul 21, versetele 18-21, peste o porunca extrem de dura. Spune astfel:

Daca un om are un fiu neascultator si indaratnic, care n-asculta nici de glasul tatalui sau, nici de glasul mamei lui si nu-i asculta nici chiar dupa ce l-au pedepsit, tatal si mama sa-l ia si sa-l duca la batranii cetatii lui si la poarta locului in care locuieste. Sa spuna batranilor cetatii lui: IATA, FIUL NOSTRU ESTE NEASCULTATOR SI INDARATNIC, N-ASCULTA DE GLASUL NOSTRU SI ESTE SI LACOM SI BETIV. Si toti oamenii din cetatea lui sa-l ucida cu pietre si sa moara. Astfel sa cureti raul din mijlocul tau, pentru ca tot Israelul s-auda si sa se teama.

Asa ca, cei care stiti ca ati fost cam neascultatori in ultimul timp, ar trebui sa fiti multumitori ca doar ati fost certati sau ati luat o bataita zdravana. E mult mai bine decat ce pateau fiii obraznici in vechiul Israel.