marți, 23 februarie 2010

Daca vrei tot, renunta!

Suntem invatati inca din frageda pruncie, ca pentru a obtine ceva in viata trebuie sa lupti, sa inveti, sa muncesti, sa dai din coate uneori, sau pentru cei mai timizi, sa fii ascultator de sef, astfel incat sa nu-ti pierzi locul de munca. Suntem invatati ca nimic nu se obtine fara efort. Daca stai, nu ai nimic. Era o deviza pe vremea comunistilor, uneori repetata ca un leitmotiv: Nici munca fara paine, nici paine fara munca!

Desi cu aceste lucruri inradacinate in mintea mea, am fost surprins sa vad ca cele mai importante lucruri le obtii fara sa depui eforturi. Am fost surprins sa vad ca cele mai importante lucruri ti se dau, chiar fara sa le ceri uneori. Am fost surprins sa vad, ca desi nu merit un lucru, am sfarsit prin a-l primi si, mai mult, de-abia am inceput sa primesc.

Si spun asta citind un verset extrordinar in Biblie, in cartea lui Iosua, capitolul 24, versetul 13: V-am dat o tara pe care n-o munciserati, cetati pe care nu le zidiserati, dar pe care le locuiti, vii si maslini pe care nu-i sadiserati, dar care va slujesc ca hrana.

Aceste lucruri sunt spuse de Dumnezeu poporului Israel, plecat ca rob din Egipt, ratacitor 40 de ani prin pustie, intrat biruitor in Tara Cannanului, tara in care curgea lapte si miere, fagaduita stramosului lor Avraam. Ei nu facusera nimic pentru asta. A fost doar dorinta Domnului pentru ca ei sa primeasca ce era mai bun.

Asa ca nu te teme. Domnul are pregatit pentru tine tot ce poate fi mai bun. Si crede-ma eforturile tale, pentru a obtine ceva cu adevarat valoros (si aici nu ma refer la bani, case, masini, excursii de 5 stele etc.) vor fi in zadar. Domnul se va lupta pentru tine… Tu… stai linistit…

duminică, 21 februarie 2010

Hohote de ras

Te inchini?

Inchinarea e un fenomen, care pus in discutie aduce pareri contradictorii. Pentru ca fiecare om de pe planeta asta are un mod original de inchinare.

Daca intrebi un musulman ce este inchinarea, iti va spune ca este acel proces de purificare pe care il realizeaza inainte de a se intinde pe covorasul lui, de cinci ori pe zi, la orele fixe de rugaciune. Acolo Allah primeste toata inchinarea lui. Trebuie sa mearga in fiecare an in pelerinaj la Mecca si sa tina un post de o luna de zile (Ramadan). Aceasta este inchinarea lui.

Daca intrebi un hindus ce este inchinarea, iti va spune ca inseamna credinta in Brahman, starea suprema, stapanul Universului sau in fata diferitilor zei (cam 300.000) si respectarea diferitelor ceremonii si rituri religioase.

Daca intrebi un budist ce este inchinarea, el va considera ca nu trebuie sa te inchini nimanui (nici macar lui Buddha, asa cum cred multi), ci ca trebuie sa treci prin multe experiente de viata, reincarnandu-te de mii de ori. Inchinarea este meditatie profunda si aceasta meditatie duce la Nirvana, o stare de renuntare totala la orice dorinta.

Daca intrebi un ortodox ce este inchinarea, iti va spune ca trebuie neaparat sa te inchini in biserica, in fata icoanelor, neaparat sa te inchini cu fata spre rasarit si neaparat sa pupi mana preotului atunci cand il vezi. De fiecare data cand vezi o cruce sau o biserica, trebuie inceput ritualul facerii crucii.

Daca intrebi un catolic ce este inchinarea, iti va spune ca e foarte importanta inchinarea la Fecioara Maria. De asemenea, fiindca Isus a murit in chinuri, unii trebuie neaparat sa sufere, folosind astfel autoflagelarea. Papa este un alt personaj care merita inchinarea lui, fiind autodeclarat Loctiitorul lui Isus Hristos pe pamant.

Daca intrebi un protestant ce este inchinarea, iti va spune ca nu trebuie sa te mai inchini la icoane sau la idoli, ci e de ajuns acum doar sa te inchini in mintea si inima ta, in liniste, nemaiavand nevoie de chipuri cioplite in biserica.

Daca intrebi un neoprotestant (baptisti, penticostali, adventisti, crestini dupa evanghelie etc.) ce este inchinarea, iti va spune ca este modul lui de a se purta la biserica (cantari, rugaciuni, predici etc.) si acasa in momentele de studiu a Bibliei si de rugaciune personala.

Si apoi citesc in Geneza, capitolul 22, versetul 5, acolo unde, Avraam, unul dintre cei mai credinciosi oameni din istoria omenirii, porneste intr-o calatorie spre muntele Moria, acolo unde Dumnezeu ii porunceste sa aduca jertfa pe singurul lui fiu. Avraam se increde in fagaduintele lui Dumnezeu, porneste la drum, si in versetul 5 le spune celor care ii insoteau: eu si baiatul, ne vom duce pana colo, sa ne INCHINAM si apoi ne vom intoarce la voi. Pentru Avraam, acest eveniment era inchinarea. Inchinarea inseamna sa aduci la Dumnezeu tot ce ai mai de pret. Inchinarea este sa predai Domnului viata ta. Asta a insemnat pentru Avraam inchinarea. Si asta spune Biblia ca este inchinarea adevarata. Si astfel vrea Dumnezeu sa I te inchini. Daruindu-I tot ce ai mai de pret. Familia ta. Slujba ta. Banii tai. Inima ta. Viata ta.

vineri, 19 februarie 2010

Tampit sau mandru?

Satana actioneaza in doua moduri asupra gandurilor tale. De fiecare data, daca gandurile nu sunt supuse autoritatii Domnului Isus Hristos, aceste actiuni pot provoca pagube deosebite.


In foarte multe cazuri, Satana vine si spune: ESTI UN RATAT, NU ESTI BUN DE NIMIC, VEZI FOARTE BINE CA INDIFERENT CE INCEPI NU POTI DUCE LA BUN SFARSIT. VEZI FOARTE BINE CA INCERCI SA TE LASI DE ACEST OBICEI SI NU REUSESTI. ESTI SI VEI FI INTOTDEAUNA UN RATAT. II DEZAMAGESTI PE TOTI CEI DIN JURUL TAU SI NU MERITI SA TE IUBEASCA NIMENI. DE ASEMENEA NU ESTI IN STARE NICIODATA SA II FACI FERICITI PE CEILALTI NU ARE ROST SA MAI LUPTI. NU ITI VEI ATINGE OBIECTIVELE PROPUSE. INIMA TA ESTE PLINA DE MIZERIE. VEZI FOARTE BINE CA INCERCI SA FACI BINELE SI NU REUSESTI. NIMENI NU POATE FACE ASTA. DIN VINA TA S-A DISTRUS ACEASTA RELATIE. DIN VINA TA TI-AI PIERDUT LOCUL DE MUNCA. ESTI UN TAMPIT.


Acest tip de inselaciune bombardeaza mintea celui care trece prin greutati, celui dezamagit de viata aceasta, celui care a suferit un esec sau a trecut printr-o tragedie.


Partea buna este ca Dumnezeu vrea sa aiba in stapanire gandurile tale si acolo unde cel rau aduce dezamagire, Dumnezeu aduce speranta. Daca cel rau iti spune ca esti un ratat, Dumnezeu iti spune ca esti atat de important incat Isus a murit pentru tine, atat de important incat Dumnezeu te numeste copilul Lui. Cand Satana iti spune ca nu poti face nimic, Dumnezeu spune ca impreuna cu El toate sunt posibile. Cand Satana iti spune ca nu te iubeste nimeni, Dumnezeu iti spune cat de mult te iubeste El. Cand cel rau iti spune ca ai inima plina de mizerie, Dumnezeu vrea sa schimbe inima veche cu una noua, plina de dragostea Lui.


In al doilea rand, Satana vine in mintea altora si spune: CE PERSOANA BUNA ESTI. ESTI CEL MAI BUN OM DE LA LOCUL DE MUNCA. ESTI PREMIANTUL CLASEI. LUMEA E NOROCOASA CA TE ARE.UITE CE FRUMOASA ESTI. UITE CE BOGAT ESTI. POTI OBTINE CE VREI, RESTUL OAMENILOR NU CONTEAZA, IMPORTANT E CA TU SA-TI ATINGI SCOPUL. ESTI CEA MAI INTELIGENTA PERSOANA PE CARE AM CUNOSCUT-O.


Sunt ganduri magulitoare, care nu fac insa decat sa creasca nivelul de mandrie din tine. E mai greu sa predai gandurile tale lui Isus in aceasta situatie, decat in primul caz. Pentru ca aceste idei despre tine iti plac. Si totusi Biblia spune, prin apostolul Pavel: DEPARTE DE MINE SA MA LAUD CU ALTCEVA DECAT CU CRUCEA DOMNULUI NOSTRU ISUS HRISTOS. Si, de asemenea, spune: NIMENI SA NU AIBA DESPRE SINE O PARERE MAI INALTA DECAT SE CUVINE; CI SA AIBA SIMTIRI CUMPATATE DESPRE SINE, POTRIVIT CU MASURA DE CREDINTA, PE CARE A IMPARTIT-O DUMNEZEU FIECARUIA.


Si in acest caz Dumnezeu vrea sa-ti supui gandurile autoritatii Lui. El iti va da puterea aceasta. El vrea sa evite ca tu sa te increzi prea mult in propriile forte, in propria imagine, in propria frumusete sau bogatie, pentru ca singurele valori sunt ale Lui. Si El da la fiecare, din belsug, pentru Slava Numelui Lui.

marți, 16 februarie 2010

Bacalaureat

Ieri si azi s-a desfasurat prima proba a ``pseudobacului``. Una dintre cele mai mari pierderi de timp din istoria recenta a Romaniei. Din nefericire, am fost implicat direct in aceasta poveste, fiind membru in comisia de bacalaureat de la mine din liceu. Mi-am dat seama inca o data la ce nivel am ajuns, atat ca profesori, cat si ca elevi. Unde ne-a adus societatea asta care incearca sa gaseasca solutii pentru iesirea din criza. Criza financiara, criza intelectuala, criza culturala, criza morala, criza spirituala. Noi suntem in criza. Noi suntem criza. Si vreau sa va anunt ca nu vom iesi niciodata de aici. Pentru ca nu are cine sa ne scoata.



Primul lucru ciudat este acela ca e primul examen de care am auzit unde sansele sa pici sunt de 0%. Incredibil. Intelegeam sa fie un examen usor, dar chiar si cel mai simplu examen are macar o doza de emotie. Insa ce emotii sa ai cand stii ca nu ai cum sa pici? Desi nu pica nimeni, desfasurarea de forte a fost maxima. O comisie formata din presedinte, un secretar (care, sincer, a avut cel mai mult de lucru), doi profesori examinatori, care, fiind profesorii elevilor si in restul timpului, puteau sa-si dea seama de valoarea lor inca de la intrarea in clasa si doi membrii, care oficial, faceau parte din comisie, insa neoficial, pierdeau timpul prin scoala, semnand cate 4 declaratii pe zi, cum ca nu avem rude pana la gradul 4 care dau examenul oriunde in tara. Pai de unde sa stiu eu daca verisorul de gradul doi al nepotului matusii fratelui mamei pe care nu l-am cunoscut niciodata, da examen? De asmenea, acesti doi membri (de altfel si eu am fost tot membru) trebuiau sa mearga din ora in ora prin sala de examen sa vada daca totul decurge bine, de parca se putea intampla ceva rau.

Cantitatea de hartie consumata a fost exagerat de mare, pentru ca s-au facut cate 75 de subiecte pentru fiecare zi de examen (2 in total), toate acestea in cate doua exemplare (unul pentru elevi si al doilea pentru profesori). Au urmat apoi borderouri (care trebuiau completate in ``n`` exemplare, cataloage, situatii etc…

Notarea a fost o alta ciudatenie… Daca pana in urma cu cateva luni existau patru calificative: experimentat, avansat, mediu si incepator, in ultimul timp s-a considerat ca incepator este un calificativ prea dur pentru elevii romani, asa ca in cel mai rau caz poti fi un utilizator mediu al limbii romane, chiar daca tu esti un anagramat. Asa ca ne-am trezit ca toti elevii din liceu au luat numai experimentat (90% - e adevarat ca eu am sansa de a preda la un liceu foarte bun) si avansat (10% - adica cei care erau corigenti sau de-abia treceau la romana). La aceste calificative au contribuit, pe langa pregatirea destul de buna a elevilor si faptul ca subiectele au fost incredibil de usoare, mult prea usoare pentru ce ar trebui sa se faca in clasa a 12-a.

Atitudinea elevilor a fost un alt element de bagat in seama. Daca majoritatea elevilor s-au concentrat si chiar au vrut sa-si dovedeasca ca sunt niste elevi buni, unii dintre ei insa au reactionat destul de ciudat. Unul ba era intr-o criza de personalitate, ceea ce il facea sa nu doreasca sa spuna nimic in fata examinatorilor, elev care a capatat un calificativ de ``avansat`` ca urmare a bunavointei profesorilor. O alta eleva a fost atat de interesata de acest ``examen`` incat nu a dorit sa vina din strainatate in ziua fixata, ci de-abia a doua zi. O alta eleva nu a vrut sa vina sa dea examenul nici macar in urma rugamintilor telefonice transmise fie de directoare, fie de diriginte sau de profesorii examinatori. Mai trebuia sa mergem la ea acasa sa o examinam.

Pe seara examenul s-a incheiat. Elevii sunt multumiti, profesorii bucurosi ca au dus treaba la bun sfarsit, secretarul isi continua treaba infernala legata de ``hartogaraie``, membrii sunt fericiti (sau suparati) ca au stat cam degeaba, iar inspectorii si ministrii considera ca aceasta prima proba a fost o reusita.

Stati linistiti! Romania e pe maini bune…

vineri, 12 februarie 2010

Mai bine o femeie curva decat un om moral

Dupa ce ratacesc 40 de ani prin pustie, evreii ajung la hotarele tarii Cannanului, tara promisa lor de catre Dumnezeu. Moise tocmai a murit si intreaga responsabilitate este pusa de Dumnezeu pe umerii lui Iosua. Calea este deschisa pentru cucerirea tarii. Inainte de asta, sunt trimise doua iscoade pentru a vedea ce-i asteapta. Interesant e ca acestia ajung prin anumite imprejurari sa innopteze in casa unei curve, Rahav. Cand stai sa analizezi aceasta situatie ti se pare putin suspect. Adica erau probabil atatia oameni de bine in Ierihon, poate unul dintre cele mai mari orase din vremea aceea. Cum de acestia au ajuns sa intre in legatura chiar cu aceasta femeie curva?

Tu daca ai avea de ales intre a petrece timpul cu un om linistit, la locul lui, un om moral, de buna calitate si pe de alta parte ai alege sa petreci timpul cu o curva, ce-as putea crede despre tine? Cred ca si tu ai gandi la fel ca mine… Nu numai ca aceasta curva ii adaposeste, probabil se ingrijeste si de hrana lor si le ofera cea mai buna camera din casa pentru somn, dar aceasta femeie marturiseste ceva ce nimeni din intreaga cetate nu spune. Femeia se teme de Dumnezeu. Femeia crede ca Dumnezeu este Cel adevarat. Crede ca Dumnezeu este cel atotputernic. Si ca El poate sa atinga orice tel isi propune. Crede ca orice om care se opune vointei Lui nu are sanse de scapare.

De partea cealalta, ce fac oamenii morali, de bine, din Ierihon? Ei, probabil asa cum am face si noi, incearca sa-si salveze tara, indiferent cine este dusmanul. Asa ca ei lupta impotriva iscoadelor, dar mai mult, lupta impotriva lui Dumnezeu. Si rezultatul care este? Ierihonul cade in mana evreilor, in urma unui adevarat miracol, curva Rahav si membrii familiei ei (membrii ai familiei care, surprinzator, o cred pe cuvant) sunt salvati si intr-un fel adoptati de poporul lui Israel. Curva care ajunge ca, prin harul lui Dumnezeu sa faca parte chiar din arborele genealogic al lui Isus Hristos.

Si acum stau sa ma gandesc. Ce este oare mai bine? Sa fii o curva careia ii este teama de Dumnezeu si care il considera pe El Atotputernic, un Dumnezeu care e in stare sa ii ofere si ei o noua viata sau sa fii un om moral, un om ``bun``, care sa creada ca aceasta bunatate i se datoreaza calitatii sale de om, sa creada ca pacatul nu exista in viata lui si, fara sa vrea poate, sa lupte impotriva lui Dumnezeu?

joi, 11 februarie 2010