Nemeritat

Chiar daca uneori avem senzatia ca Dumnezeu ne-a parasit, nu e deloc asa. Dumnezeu nu ne paraseste. Poate priveste lucrurile din umbra, dar El mereu se afla la carma vietii noastre. Chiar si cand se intampla ceva ce noi consideram a fi rau, El e acolo, gata sa ne dea putere sa mergem mai departe. Chiar si cand pacatuim, cu voia sau fara voia noastra, El nu se indeparteaza. Chiar si cand nu-L vrem in viata noastra, El ne vrea.

Spune un verset din 1 Samuel 12:22 - Domnul nu va parasi pe poporul Lui, din pricina Numelui Lui celui mare, caci Domnul a hotarat sa faca din voi poporul Lui.

Domnul nu e langa noi pentru ca suntem prea buni si am castigat asta prin meritele noastre, nu e langa noi pentru ca neprihanirea noastra ne indreptateste, ci nu ne paraseste pentru ca ne-a fagaduit asta, pentru ca a hotarat ca fiecare dintre noi sa fie numit copilul Lui. A hotarat sa fie Tatal nostru...

Jucandu-ne cu paturica

Cand esti indragostit esti prostut.

Vorbeam ieri despre Samson si, tinand cont ca a avut o viata foarte interesanta, am zis sa va mai spun ceva despre el, despre un eveniment paradoxal din viata lui. Episodul este relatat in Judecatori 16:4-21.

Dupa ce are o viata foarte agitata, Samson isi gaseste marea dragoste: DALILA.

Asa facem si noi. Dupa ce avem o viata mai mult sau mai putin agitata, dupa ce facem de-a lungul vietii mai multe sau mai putine prostii, dupa ce suportam de-a lungul zilelor noastre mai multe sau mai putine consecinte ale faptelor noastre, ajungem sa ne indragostim. Nu vorbesc despre a simpatiza pe cineva, suferim cateva zile si apoi ne despartim, uitand peste cativa ani si cum o chema pe acea persoana. Eu vorbesc despre pasiune oarba. Despre haos in creier. In inima. In viata. Nimic nu mai conteaza. Genul de moment pentru care oamenii au inventat zicala :Dragostea e oarba.

Si Samson o intalneste pe Dalila. Si Dalila, pe langa faptul ca nu impartaseste aceleasi daruri spirituale cu ale lui, nu impartaseste nici dragostea lui. Genul de relatie in care se arunca doar unul cu capul inainte. Si are impresia ca nu va pati nimic. Te arunci cu capul inainte si te vei lovi. Foarte rau. Unii nu se mai ridica de acolo. Altii, cu capul mai tare, se ridica imediat. Unii au nevoie insa de interventii chirurgicale.

Te gandesti ca nu e nimic rau atata timp cat si Dalila il iubeste pe Samson. Probabil o perioada scurta de timp, lucrurile merg bine intre ei, flacara dragostei arde in mijlocul lor. Pana intervin filistenii, dusmanii lui Samson, care ii cer Dalilei sa afle secretul in care consta puterea lui. De aici pana la santajul emotional al femeii nu mai e decat un pas. Asa ca ii cere, pur si simplu, lui Samson sa ii dezvaluie originea puterii lui. Samson, in ciuda orbirii lui, are un dram de constiinta si ii serveste un motiv ireal. Dupa ce prima tentativa da gres, Samson schilodindu-i pe filistenii ce se napustisera asupra lor, ma gandesc ca orice om normal ar fi avut o discutie foarte serioasa cu femeia lui.

Probabil te vezi discutand si spunand: Credeam ca ma iubesti, ca imi doresti binele, ca intre noi e sinceritate. Eu te iubesc din tot sufletul si vreau sa ne fie bine si tu distrugi aceasta relatie.

Samson, dimpotriva, nu face acest lucru. Mai mult, increderea lui in femeia tradatoare nu scade deloc, asa ca, mai santajista, Dalila mai are o tentativa. Din nou, Samson o pacaleste, filistenii la randul lor au de indurat forta lui fizica. Ma gandesc, ca daca as fi fost in locul lui, in acest moment, as fi lasat tot, ar fi pierdut orice urma de dragoste, as fi plecat ori eu, ori ea, dar nu as mai fi putut sa traiesc cu o femeie care imi vrea moartea.

E posibil sa credeti ca Samson a luat decizia corecta. Va inselati. Santajul Dalilei a crescut, a urmat a treia tentativa, Samson a mai incercat odata sa o pacaleasca, a treia oara, filistenii au avut de suferit. Ma gandesc ca acest Samson, era chiar inconstient. De trei ori a incerca femeia cu care traia sa-l omoare si el nu vedea lucrul asta. Imi cam suna a orbire totala. A prostie. A inconstienta. Stai cu dusmanul in aceeasi casa si nu-ti dai seama.

Stai intr-o relatie in care partenerul nu doreste decat sa profite de tine si tu nu-ti dai seama, poate dupa luni sau ani de umilinte, de egoism din partea lui, o relatie in care nu ai satisfactii, dar la care nu renunti, fiindca iubesti orbeste, fiindca ti-e frica sa pleci, fiindca ti-e rusine de ce zic ceilalti. Si ajungi astfel sa faci pasul cel mare, spre casatorie, alaturi de o persoana care nu-ti ofera nimic in prezent, dar de la care astepti sa se schimbe in viitor, schimbare care insa nu va veni niciodata, pentru ca niciodata nu te-a iubit. Dragostea e si rationala. Indragostirea insa te face bleg. Inconstient. Prostut. Daca nu iesi odata din starea asta e posibil sa te arzi rau. Pentru ca celalalt nu va ramane permanent in aceasta stare. Asta daca a fost vreodata.

Samson s-a ars foarte rau. Pentru ca desi a avut ocazia sa plece, a ramas si a patra oara, cand Dalila a pus in balanta santajului tot ce avea, declarandu-i chiar iubirea lui Samson, el si-a deschis tot sufletul in fata ei si astfel si-a pierdut libertatea si apoi chiar viata.

Nu ai decat sa iti deschizi sufletul in fata cui nu trebuie si iti vei pierde elemente importante ale vietii tale: demnitate, sanatate, bucurie, fericire, pace, dragoste, stima de sine etc. Ai grija de tine…

Desfranat sau sfant?

Cum ar fi sa faci doar ce-ti place? Sa fii cu orice fata vrei? Sa-ti petreci o parte din viata cu o curva? Sa mergi din chef in chef? Sa fii atat de puternic incat nimeni sa nu-ti stea in cale? Si totusi Dumnezeu sa spuna despre tine ca esti copilul Lui si mai mult sa te foloseasca pe tine sa isi aduca Planul Lui la indeplinire. Sa spuna ca ceea ce faci tu este voia Lui.

Samson a fost un asfel de om. Un om a carui nastere a fost precedata de multe rugaciuni, de minunea aparitiei lui Isus parintilor, pentru a le fagadui marea veste din viata lor. Un copil inchinat lui Dumnezeu inca din pantecele mamei lui. Samson se naste, are parte probabil de o copilarie normala, dar si de un lucru pe care Biblia ni-l prezinta in Judecatori 13:24 – Copilul a crescut si Domnul l-a binecuvantat. Binecuvantarea Domnului e totul. Fara ea doar crestem fizic. Spiritual ramanem mici.

Samson creste si dupa cum prezinta Biblia lucrurile in capitolele urmatoare din Judecatori, 13-16, Samson nu a facut decat sa pacatuiasca, sa incalce legamantul cu Dumnezeu si sa isi bata joc de darurile pe care Dumnezeu i le daduse.

Evenimentul important pe care vreau sa-l prezint este in prima parte a capitolului 14 din Judecatori, versetele 1-9. Samson vede o femeie straina, o filisteanca, o place si vrea cu tot dinadinsul sa o ia de nevasta. Un lucru inacceptabil atunci, cand evreii nu aveau voie sa aiba relatii cu strainii, inacceptabil nici azi, cand ii este interzis cu desavarsire unui crestin (in general neoprotestant) sa se casatoreasca cu un necrestin. Si, surprinzator este versetul 4, care arata cine sta la baza acestei alegeri a lui Samson: Tatal sau si mama sa nu stiau ca lucrul

acesta vine de la Domnul, caci Samson cauta prilej de cearta din partea Filistenilor. In vremea aceea Filistenii stapaneau peste Israel. Din cate citesc eu aici, nu numai ca Domnul a ingaduit acest eveniment, dar chiar i-a deschis ochii lui Samson sa o vada pe fata si s-o placa.

Te gandeai, la cat de pacatos e Samson, Dumnezeu sa nu-l mai asculte si sa-si intoarca fata de la el. De unde? Samson se trezeste, imediat dupa ce omoara 1000 de filisteni cu o falca de magar, topit de sete, fara nici o sursa de apa potabila in jur si striga catre Dumnezeu, in Judecatori 15: 18-19, pentru a cere apa. Dumnezeu asculta imediat si despica stanca din care curge apa. Samson: pacatos sau parte din planul lui Dumnezeu?

La ce minune a facut Dumnezeu te gandesti ca Samson va fi de acum baiat cuminte si nu va mai pacatui. Si cand te uiti, capitolul 16 din Judecatori il prezinta pe Samson in doua ipostaze, ambele compromitatoare, pentru care nu numai ca un crestin ar fi blamat dar chiar si un pagan ar avea de suferit, in unele civilizatii. Mai intai isi petrece noaptea cu o curva in Gaza, apoi isi pierde mintile dupa o femeie frumoasa, numita Dalila. Isi deshide sufletul in fata acesteia desi ea nu-i vroia decat raul, astfel incat pana la urma, ajunge sa fie luat prizonier de catre filisteni. Dumnezeu isi retrage momentan puterea de la el, dar nu il paraseste. Desi Samson nu-L mai simte aproape, Dumnezeu urmareste intreaga poveste de la distanta. Pentru ca, desi pare absurd, totul face parte din planul Lui. Fiecare moment de cadere al lui Samson, fiecare particica de pacat, fiecare secunda de desfrau, toate acestea nu-l aduc pe Samson decat acolo unde voia Dumnezeu sa-l aduca. In templul lui Dagon, dumnezeul filistenilor, asa cum ne este prezentata povestea in Judecatori 16:22-31, in ultimele momente de viata, cerandu-I putere lui Dumnezeu, primind-o si devenind, asa cum Biblia ne spune in Evrei 11:32, un martir al credintei.

Chiar si un desfranat poate sa devina un astfel de martir. Chiar si un egoist poate deveni un credincios. Atata timp cat Dumnezeu hotaraste asta. Si asta ma incurajeaza mult. Pentru ca noi suntem mai rai ca Samson…

Cand raspunsul la rugaciune este NU.

Rugaciunea este un element al relatiei dintre noi si Dumnezeu. Unii petrec mai mult timp in rugaciune, altii mai putin. Subiectele de rugaciune sunt diverse. Si intotdeuna cand ne rugam asteptam raspuns. Avem impresia ca, cu cat ne rugam mai aprins, cu atat sansele de a primi un rapsuns favorabil cresc. Cand rugaciunea este insotita de post, avem toate premisele pentru o incununare cu success a rugaciunii.

Oamenii se roaga pentru diverse lucruri:

- pentru sanatate

- pentru bani

- penru familie

- pentru serviciu

- pentru note mari la scoala

- pentru un examen greu ce le sta in fata

- pentru a-si gasi un partener de viata potrivit

- pentru a fi ferit de rau pe parcursul unei zile

- pentru a fi pazit de accidente atunci cand e la volan

- pentru pace pe pamant

- pentru painea cea de toate zilele.

- pentru ca ingerii sa vegheze somnul

- pentru ca Dumnezeu sa ``aiba grija`` de dusmani

- etc.

Modul in care ne rugam poate fi diferit, de la om la om. Unii se roaga de forma, cu gandul zburandu-le prin alte parti, nereusind sa-si aduca aminte ce au zis la 5 minute dupa ce s-au ridicat de pe genunchi. E genul de rugaciune formala. Altii se roaga intr-o pozitie smerita, foarte seriosi, tinand cont ca in fata Domnului trebuie sa iei o figura sobra si posomorata. Altii chiar sufera in timp ce se roaga si varsa lacrimi amare, de pocainta, de durere. Sunt diverse modalitati de a ne ruga. Si fiecare dintre noi, indiferent cum ne rugam, asteptam raspunsul si ne dorim ca acesta sa fie afirmativ. Si daca nu este, e posibil sa fim dezamagiti. In primul rand de Dumnezeu. Nu intelegem planul Lui pentru noi. Si ne intrebam ce s-a intamplat de Dumnezeu nu a ascultat rugaciunea. Pentru ca noi ne-am rugat pentru acel lucru. Si, din pacate, exista tendinta de a-L ignora pe Dumnezeu in viitor.

Pentru cei care gandesc asfel, exista un pasaj in Evanghelia dupa Matei, in capitolul 26, in special versetul 39, care il prezinta pe Isus in gradina Ghetsimani, cu doar cateva ore inaintea crucificarii Lui. Starea lui in momentul acela nu a mai fost atinsa de nimeni pe acest pamant. Nimeni nu a suferit asa. Nimeni nu a atins acel punct al deznadejdii. Nimeni nu s-a rugat mai aprig decat El, astfel incat, spune Scriptura, in Evanghelia dupa Luca, capitolul 22:44, ca ajunsese intr-un chin ca de moarte si sudoarea era ca niste picaturi mari de sange. Sa fim seriosi! Care din noi, cand ne-am rugat am trecut prin aceasta stare? Nimeni. Sunt sigur de asta! Si Isus spune, in rugaciune: Tata, daca este cu putinta, departeaza de la Mine paharul acesta! Totusi, nu cum voiesc Eu, ci cum voiesti Tu!

Este cea mai arzatoare rugaciune rostita vreodata pe pamant, de cel mai sfant om care a trecut pe aici. Si totusi, aceasta rugaciune nu primeste raspuns. Pentru ca Dumnezeu avea alt plan. Si acel plan a fost indeplinit. Si ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta.

Partea buna este ca desi Dumnezeu nu raspunde in modul dorit de tine, te intareste si iti da puterea sa mergi mai departe. Si vrea sa ai incredere ca planul Lui pentru tine este cel mai bun. Si nu-ti va parea rau.

Vrei sa te mariti?

Vorbeam cu ceva vreme in urma cu o colega si imi spunea cat de fericita e ca traieste in secolul 21. Pentru ca cine stie ce viata ar fi avut, ca femeie, daca s-ar fi nascut in alta perioada a istoriei ori, chiar si azi, in cine stie ce zona a planetei, unde femeia nu a trecut inca de statutul de sclav.

Azi femeia este emancipata, are drept de vot, are dreptul de a candida la presedintie sau la alegerile parlamentare, de a vorbi in biserica (in unele chiar de a fi preot), de a ridica tonul in casa ei, de a cere divortul atunci cand este nemultumita de sotul ei, de a se lupta cu barbatii pentru un loc de sef in compania la care lucreaza si de a-i conduce pe acestia. Femeia moderna este in stare de orice si asta cred ca se datoreaza secolelor intregi in care femeia a fost in umbra barbatilor. Secole intregi in care a fost umilita, in care a fost alienata, in care nu a fost mai mult decat o roaba. Si a fost de ajuns ca femeia sa creada ca poate sa traiasca si altfel. Si pentru asta, de mai bine de o suta de ani, a inceput lupta pentru suprematie.

Acum cateva sute de ani lucrurile nu stateau asa. Femeia nu avea nici dreptul de a se casatori cu cine ii placea. Azi, acest lucru ar putea parea o nedreptate. Cum sa te casatoresti cu cine nu-ti place? Atunci insa, bucuria era sa te ia cineva de nevasta. Nu conta cine. Nu conta nici cine erai tu. Conta doar ce hotarau parintii pentru tine. Conta apoi doar ce hotara sotul pentru tine.

Exemplul care m-a facut sa scriu aceste randuri l-am gasit in cartea Judecatori, capitolul 1, versetele 12 si 13. Israelul cucerise in mare parte tara Canaanului, dar mai ramasese cateva cetati de cucerit. Iosua, conducatorul lor murise, iar acum ramasese in fruntea lor Caleb. Caleb promite celui care va cuceri cetatea Chiriat-Sefer, pe fiica lui de nevasta. Nu conta cine era, important era ca acel om sa cucereasca cetatea. Si se intampla ca acesta sa fie un oarecare Otniel, un nepot de-al lui Caleb. Putea sa fie oricine altcineva. Dar acesta fiindca a cucerit cetatea, s-a trezit insura cu Acsa, fiica lui Caleb. Fiindca Otniel a cucerit cetatea, fata lui Caleb s-a casatorit cu acest om. In ziua de azi, o asemenea casatorie ar parea absurda. Fara sa petreci timp cu el. Fara iubire intre cei doi. Fara pregatire premaritala. Fara sa-l cunosti. Poate si fara sa-ti placa persoana respectiva. Pe vremea aceea se intampla altfel. Oare era fericire in casnicie mai mult decat azi?

Nu renunta!