Gelozia. Pro sau contra?

Intr-o zi un copilas mic a fost luat de mana de tatal lui si au plecat intr-o calatorie. O calatorie pe care copilasul o astepta de mult si in a carei plecare nu mai credea. Insa tatal lui intarziase putin momentul pentru ca dorea sa gaseasca locul ideal pentru petrecerea timpului.

Calatoria a inceput si copilul era captivat de tot ce vedea si de tot ce ii arata tatal sau. Multe lucruri formidabile, pe care copilul nu le mai vazuse, lucruri de care se minuna. Totul era perfect. Copilul se incredea cu totul in tatal lui si spera in reusita calatoriei.

La plecare, tatal a pregatit ceva de mancare sa aiba pe drum, nu cine stie, dar o mancare sanatoasa si hranitoare, insa, dupa cateva zile, copilul a inceput sa devina nemultumit. A inceput sa planga dupa mancarea de acasa. Tatal a incercat sa-l consoleze dar cand a vazut ca nu se intelege cu el, i-a dat sa manance ce-i dorea inimioara. Lucru care a dus la dureri de burta si la varsaturi, fapt ce ar fi trebuit sa-l invete minte pe micul copilas sa nu mai fie lacom.

Dupa alte cateva zile, copilasul nu a mai fost multumit de apa pe care o luasera de acasa. Se invechise si nu mai era nici atat de multa asa ca a dorit apa proaspata. Si tatal i-a cumparat apa proaspata.

Vazand ca baietelul devenise cam nemultumit si se cam revolta impotriva lui, tatal i-a impus niste reguli. Daca vrea sa le respecte, relatia dintre ei ar fi fost buna, daca nu, ar fi avut de suferit multe pedepse pentru momentele cand nu era cuminte. Dar chiar in momentele in care tatal sau vorbea cu el si il invata lucruri bune, copilasul era atent la jucariile lui. Asa ca nu prea a bagat in seama spusele tatalui. Vazand aceasta tatal s-a suparat, dar in urma rugamintilor de iertare ale copilului, tatal s-a induplecat si a mai discutat odata cu el despre regulile pe care trebuia sa le indepliniseaca.

In urmatoarele zile, copilul a alternat momentele in care petrecea timp cu tatal cu momentele in care fugea de langa el. Tatal il cauta mereu atunci cand fugea si incerca sa-l aduca inapoi, sa ii explice ce gresea si cat de rau i-ar fi daca ar pleca definitiv. Erau momente in care tatal era nevoit sa-si pedepseasca copilul, pentru ca acesta nu prea intelegea de bunavoie. Era nevoie uneori de masuri extreme pentru a-l face pe baietel sa inteleaga ce vrea tatal de la el. Si tatal dorea tot timpul sa-i fie bine pruncului.

In timpul calatoriei, tatal l-a invatat foarte multe pe copil. Cum si ce sa manance, cum sa se imbrace, cum sa se poarte cu prietenii lui si cum sa se poarte cu cei care ii gresesc, ce sa faca atunci cand greseste fata de alti oameni sau fata de tatal lui, ce sa faca in fiecare zi si in zilele de sarbatoare si multe alte lucruri extrem de interesante.

In apropierea destinatiei finale, copilul a inceput sa faca mofturi, ca vrea acasa, ca nu ii convine locul in care l-a adus tatal lui, ca e prea mare aglomeratia acolo si ca vor fi copii care se vor lua de el si s-a suparat foarte rau pe tatal sau ca l-a adus pana aici. Vazand asta, tatal l-a lasat o perioada singur, intr-o padurice, fara nici o metoda de a gasi drumul. Dar tatal stia unde e copilul. Se ascundea de el dar il urmarea non stop. Si se ingrijea in fiecare zi de nevoile lui. Si il iubea. Doar ca amana momentul de plecare spre locul in care promisese sa-l duca.

Dupa ce copilul si-a dat seama de ce l-a pedepsit tatal sau, si-a cerut iertare si au pornit impreuna spre locul promis. Numai ca, pe drum, au dat de alti copilasi, care isi bateau joc atat de baietel cat si de tatal sau. Si tatal i-a indepartat repede din calea lor, uneori chiar extrem de violent. Unora nici nu a mai apucat sa le para rau ca s-au purtat atat de rau cu tatal si fiul sau.

In sfarsit, dupa o calatorie mai lunga decat se preconiza, au ajuns amandoi in locul spre care plecasera.

Copilul din poveste este poporul Israel la iesirea din robia Egiptului, in drum spre tara Canaanului, tara promisa, in care curgea lapte si miere. Tatal din poveste este Dumnezeu. Un Dumnezeu gelos, care a facut orice este posibil pentru a se tine de cuvant si a-si duce poporul ales in tara fagaduita. Nu a tinut cont de faptul ca a trebuit sa amane sosirea 40 de ani, ca a trebuit sa scoata din istoria omenirii atatea popoare. Doar ca sa duca poporul evreu in locul pe care i-l promisese.

Si acum stau sa ma gandesc… Gelozia noi o privim ca pe un lucru rau, dar Dumnezeu se autodeclara un Dumnezeu gelos. Cum privim noi aceste evenimente, cum privim aceasta atitudine a lui Dumnezeu fata de poporul sau si fata de celelalte popoare? E bine sa fii gelos sau nu? E bine ca Dumnezeu e gelos in ceea ce te priveste sau nu?

Iubesc fiindca am fost iubit mai intai...

Un verset foarte interesant din Coloseni 3:12 spune:

Astfel dar, ca niste alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, imbracati-va cu o inima plina de indurare, cu bunatate si smerenie, cu blandeta, cu indelunga rabdare.

Interesant e ca ai impresia, ca om, ca trebuie sa fii indurator, bun, umil, rabdator, sa ii iubesti pe cei din jurul tau, pentru ca altfel nu ai cum sa fii ales de Dumnezeu, nu ai cum sa fii iubit de El. Insa Scriptura spune ca, dimpotriva, noi ar trebui sa fim astfel fiindca am primit deja o mantuire minunata, ca Isus ne-a iubit mai intai. Celor care credeau ca trebuie sa faca ceva pentru a-L indupleca pe Hristos sa ii ia si pe ei in cer, va dau o veste proasta. Daca aceste incercari au la baza eforturi proprii, nu au nici o valoare in ochii lui Dumnezeu. Ceea ce conteaza e ce face Isus in viata ta. Pentru ca de aici vin adevaratele valori ale inimii.

Baietelul meu energic

Tati canta si Horia danseaza

Dumnezeu te iubeste exact asa cum esti!

Am descoperit, de curand, cateva idei extreme de interesante, care m-au alinat si incurajat foarte mult. De aceea voiam sa va expun si voua cateva dintre aceste idei.

Dumnezeu te iubeste exact asa cum esti. Daca iti inchipui ca iubirea Lui pentru tine ar fi mai puternica daca credinta ta ar fi mai puternica, te inseli. Daca iti inchipui ca iubirea Lui ar fi mai adanca daca gandurile tale ar fi mai profunde, te inseli din nou. Nu confunda dragostea lui Dumnezeu cu dragostea oamenilor. Dragostea oamenilor creste adesea in raport cu performantele tale si descreste atunci cand gresesti. Nu e la fel si cu dragostea lui Dumnezeu. El te iubeste exact in postura in care te afli. Dragostea lui Dumnezeu nu inceteaza niciodata. Nici daca Il sfidam. Il ignoram. Il respingem. Il dispretuim. Nici daca nu-L ascultam. El nu se schimba. Bunatatea noastra nu o poate spori. Credinta noastra nu ne face sa o meritam, nici ignoranta noastra nu ne pune in pericolul de a o pierde. Dumnezeu nu ne iubeste mai putin daca esuam sau mai mult daca izbutim in ceva. Dragostea lui Dumnezeu nu inceteaza niciodata.

Dumnezeu te iubeste asa cum esti, insa refuza sa te lase asa.

Cum ar fi daca Isus ar trai 24 de ore in locul meu?

Cum ar fi daca Isus ar trai in locul meu timp de 24 de ore? Cum ar decurge ziua?

Cred ca s-ar trezi undeva in jurul orei 5 si sunt sigur ca primul lucru pe care L-ar face ar fi sa isi indrepte gandurile catre Dumnezeu Tatal. Nu ar incepe ziua fara sa aiba o relatie deosebita cu Cel care are toata puterea si biruinta asupra lumii. Dupa 2 ore de rugaciune s-ar pregati de plecarea la munca. Ar pleca la scoala si sunt sigur ca nu ar sta pe scaun, atunci cand in autobuz este aglomeratie, atunci cand o batranica sau o femeie insarcinata sta in picioare. Nu se enerveaza atunci cand este inghiontit in tramvai si nu se enerveaza atunci cand traficul il face sa intarzie la serviciu.

Ajuns la munca, sunt sigur ca ar avea un cuvant de incurajare pentru toata lumea, indiferent ca este un elev sau un coleg de-al lui. Cred ca si-ar face treaba in asa fel incat sa aduca lauda lui Dumnezeu prin ceea ce face. Ar fi un profesor deosebit, care stie sa predea atat geografie, dar in acelasi timp ar fi si un mentor pentru tinerii invatacei. Probabil ar fi mult mai maleabil si, desi ar fi drept, cred ca ar fi si milos. Ar discuta cu elevii, ajutandu-i in toate problemele lor, raspunzandu-le la toate intrebarile lor, ajutandu-i sa inteleaga ca numai viata alaturi de Dumnezeu conteaza. Probabil ca nu ar lasa corigenti, fiindca harul lui este in masura bogata, dragostea lui fiind maxima pentru cei din jurul Lui.

Sunt sigur ca daca ar fi zi de salariu, ar ceda banii celor cu nevoi mai mari, celor saraci, fiinda dragostea lui pentru oameni il face sa se ingrijeasca mai mult de nevoile altora. Ar lua pranzul cu colegii sai si probabil ca le-ar spune cateva pilde pentru incurajarea dar si mustrarea lor. Totul pentru a indrepta mintile si inimile lor spre Cel care ne-a creat.

Dupa serviciu, ar pleca in oras, acolo unde i-ar ajuta pe cei nevoiasi, ar vindeca pe cei bolnavi, ar incuraja pe cei deprimati, ar ajuta pe cei neputinciosi, ar lauda pe Dumnezeu.

Seara ar petrece-o in mijlocul familiei, cantand lauda la adresa Tatalui, rugandu-se impreuna cu cei dragi si incurajandu-i sa lucreze pentru cei din jurul lor. Sunt sigur ca inainte de culcare, ar avea nevoie de ceva timp de meditatie, in liniste, astfel incat El sa ramana in continuare, chiar si pe timpul noptii, sub protectia lui Dumnezeu.

E doar o parere umana despre ce ar face Isus in locul meu, dar sunt sigur de un lucru; eu sunt departe de ce vrea Dumnezeu de la mine… Il rog sa traiasca in locul meu, in fiecare zi, pana la sfarsitul vietii mele…

Tu esti rau sau bun?

Tu faci binele sau raul? De fapt ce semnifica cele doua notiuni pentru tine?

Pentru un om extrem de credincios si foarte conservator din biserica, binele este ceea ce face el. Raul este facut de tinerii din biserica care rad in timpul serviciului divin, care nu studiaza destul, care canta melodii ce pe timpul lor ar fi reprezentat o erezie, care au idei noi cu privire la doctrina bisericii, care se indoiesc de ceea ce spune lectiunea sau scrierile lui Ellen White, care intarzie 2 minute la biserica si care ies din biserica in timp ce pastorul nu mai termina predica, tineri care stau picior peste picior sau care poarta verigheta, care fac galagie in biserica in pauza dintre serviciile divine, care nu participa la orele de rugaciune si care nu vor sa imparta carti in parc, care vin de la ora 11 la biserica si deja la ora 12 se pregatesc de iesire, care stau in acea ora la biserica butonand telefonul mobil sau chicotind cu colegul sau colega de scaun, tineri care prefera sa manance o mancare nesanatoasa de tip fast food, decat o mancare de soia asa cum scrie la carte.

Pentru un tanar din biserica, poate putin mai nonconformist, binele este ceea ce face el. Raul este facut de tinerii din afara bisericii, care merg in cluburi si pierd noptile, pierzandu-si luciditatea in bautura, droguri si tigari, care merg pe stadioane, unde nu stiu decat sa injure de tot ce le trece prin minte, care se iau la bataie din orice motiv si reactioneaza la violenta tot cu violenta, tineri care pierd noptile pe internet accesand tot felul de siteuri, tineri care isi pierd banii in cazionouri, care se destrabaleaza in relatii sexuale nepotrivite, cu parteneri de sex opus, sau, de ce nu, chiar de acelasi sex.

Pentru un tanar obisnuit din lumea asta, binele este ceea ce face el. Raul este facut de cei care fura, de cei care violeaza, de cei care talharesc, de cei care se urca bauti la volan, de cei care ucid, de cei care comit infractiuni grave.

Pentru un infractor inchis pentru o perioada lunga de timp, binele este ceea ce a facut sau face el. De asemenea, pentru el, raul nu exista.

Ce este binele? Ce este raul?

Ce parere are oare Dumnezeu despre bine si rau?