Sa fii fericit cand iti pierzi rucsacul...

Spuneam cu cateva zile in urma ca Dumnezeu poate sa transforme orice neplacere intr-o mare bucurie. Eram convins de asta atunci si sunt convins de asta si acum. Si da, Dumnezeu poate sa transforme mari tragedii in evenimente linistite si inaltatoare. Dar Dumnezeu se poate folosi chiar si neplaceri minore ca sa produca schimbari in inima omului. Neplaceri minore, dar care produc uneori un stress major. Neplaceri minore dar care pot da peste cap o zi intreaga. Asa cum spune Biblia, vulpi mici care strica viile mari.

Ieri si azi am avut parte de o experienta interesanta. Eu sunt cam imprastiat din fire si daca n-as avea capul pe umeri, probabil l-as pierde si pe asta. Din fericire, Dumnezeu mi l-a fixat bine acolo si pana la proba contrarie rezista. Ieri am avut o zi linistita, nemergand la munca dimineata, asa ca am fost bucuros ca pot iesi afara, mai ales ca din cauza viscolului nu mai iesisem de vreo 3 zile din casa. Am facut o iesire pana in centru, de unde aveam de incasat niste banuti de la o firma unde mai lucrez eu din cand in cand. Mi-am luat rucsacul, mi-am pus o carte in el (ASEMENEA LUI ISUS, de Max Lucado) si am pornit la drum. Dupa ce am trecut pe la firma, fiindca ramasesem fara de nici unele de mancare, am dat o raita prin magazine, de unde am umplut, cu legume, fructe, lapte si altele necesare vietii, 2 sacose destul de voluminoase si destul de grele, ca de-abia le puteam cara. Din nefericire, a fost o coada imensa la Mega Image asa ca incet incet se apropia ora 16, ora la care trebuia sa plece microbuzul spre cartierul unde locuiesc eu. Pentru cine nu stie, microbuzul la mine pleaca la intervale destul de mari de timp. Daca l-as fi pierdut pe cel de ora 16, as mai fi avut unul la 17.30 si mi-era destul de greu sa astept in frig atata timp. Asa ca am fost nelinistit stand la coada, dar Dumnezeu a facut pana la urma ca la 15.59 sa ies pe usa magazinului si sa alerg repede sa prind microbuzul. Chiar cand am ajuns in dreptul lui, a demarat si a plecat. Nu stiam ce sa fac, cum sa-l opresc. Am strigat eu la sofer, in timp ce alergam dupa microbuz, dar nu mai speram sa il prind. Din fericire, o doamna m-a vazut si i-a spus soferului sa opreasca. A oprit si am reusit, istovit, sa urc in microbuz. Transpirat, cu rucsacul in spate, cu 2 sacose uriase dupa mine, am reusit cu greu sa ma strecor pana in spatele vehiculului, unde am gasit locuri libere. Eram fericit ca am prins microbuzul, chiar daca am rasuflat din greu vreo 5 minute dupa aceea. Am lasat sacosele pe culoar, iar rucsacul l-am pus pe scaunul de langa mine. Aveam sa ma bucur de un drum de 15 minute linistit pana acasa. Ajuns in cartier, am vrut sa nu pierd timpul si sa cobor cat mai repede, asa ca am luat sacosele si m-am indreptat spre usa din spate. A oprit, am coborat si rapid am ajuns acasa, unde mi-am petrecut seara cu cei dragi ai mei.

Dimineata, trebuind sa ma duc la scoala, am vrut sa-mi caut cele trebuincioase… Ia insa rucsacul de unde nu-i… Atunci mi-a cazut fisa. Rucsacul ramasese in microbuz. Nu aveam foarte multe de valoare, insa aveam nevoie de agenda mea si imi parea rau de cartea pe care incepusem sa o citesc. Nu era mod mai urat sa inceapa ziua… Dar am mers mai departe, am plecat la scoala fara nimic la mine si speram ca dupa amiaza, cand ajung acasa, sa vorbesc cu soferul de pe microbuz, sa vad daca a gasit rucsacul. Dupa ce am terminat orele, am rezolvat ceva probleme prin oras, am reusit sa ajung acasa si cu indoiala, la 16.15 am mers la microbuz. Inca de la departare, soferul m-a vazut si mi-a aratat rucsacul. Eram bucuros. Insa ceea ce m-a bucurat, de-abia acum urma. Probabil soferul cautase in rucsac dupa vreo modalitate de contact si a dat peste carte, asa ca m-a rugat, daca am, sa-i dau si lui o Biblie. Mi-am dat seama ca desi eu am fost trist ca un asemenea eveniment se intercalase in viata mea, Dumnezeu folosise acest prilej pentru a chema un om la El. Tristetea mea s-a transformat intr-o mare bucurie si mi-am dat seama, inca o data ca Dumnezeu se foloseste de orice eveniment din viata noastra pentru a schimba vieti. Nu va ingrijorati de ce vi se va intampla, pentru ca El e la carma vietilor noastre.

Esti un accident?

Am auzit de multe ori, vorbind despre un copil chiar cu parintii lui, ca acesta ar fi aparut pe lume dintr-un accident. Nu fusese programat, sau a venit prea repede in viata lor, neputand sa se bucure foarte mult timp de intimitatea casatoriei, ori s-au trezit asteptand un copil nefiind casatoriti inca. Si multe alte cazuri… Fiecare deosebit in felul sau… Copii… Copii iubiti sau mai putin iubiti de catre parinti. Frumosi sau mai putin frumosi. Inteligenti sau mai putin inteligenti. Parinti… Parinti fericiti de asa zisul accident din viata lor sau mai putin fericiti de acest lucru.

Lasati-ma sa cred ca aceste accidente nu exista de fapt. Chiar daca parintii sunt luati prin surprindere, venirea pe lume a acestor finite nu este straina deloc lui Dumnezeu. Toti oamenii care vin pe aceasta planeta nu sunt rodul intamplarii, ci fac parte din planul lui Dumnezeu. Faptul ca tu ai ajuns in aceasta lume nu este rodul intamplarii. Pentru ca Sfanta Scriptura spune in Psalmul 139:

TU MI-AI INTOCMIT RARUNCHII, TU M-AI TESUT IN PANTECELE MAMEI MELE; TE LAUD CA SUNT O FAPTURA ATAT DE MINUNATA. MINUNATE SUNT LUCRARILE TALE SI CE BINE VEDE SUFLETUL MEU LUCRUL ACESTA! TRUPUL MEU NU ERA ASCUNS DE TINE, CAND AM FOST FACUT INTR-UN LOC TAINIC, TESUT IN CHIP CIUDAT, CA IN ADANCIMILE PAMANTULUI. CAND NU ERAM DECAT UN PLOD FARA CHIP, OCHII TAI MA VEDEAU SI IN CARTEA TA ERAU SCRISE TOATE ZILELE CARE-MI ERAU RANDUITE, MAI INAINTE DE A FI FOST VREUNA DIN ELE.

Vestea buna este ca nu esti un accident. Daca cineva iti spune lucrul asta sa-l contrazici. Vestea si mai buna este ca faci parte din planul lui Dumnezeu. Toti facem parte. Si asta e extraordinar…

Scopul pentru care ai fost creat

Un moment important in viata noastra este atunci cand incetam sa lucram pentru Dumnezeu si incepem sa lucram cu Dumnezeu. Pentru cei care isi dadeau silinta sa lucreze pentru Dumnezeu e o veste proasta si un sfat in acelasi timp. Dumnezeu nu are nevoie sa lucrezi pentru El. Dumnezeu vrea sa lucreze impreuna cu tine pentru semenii tai.

Daca nu esti cuminte, o patesti!

Am dat in cartea Deuteronom, in capitolul 21, versetele 18-21, peste o porunca extrem de dura. Spune astfel:

Daca un om are un fiu neascultator si indaratnic, care n-asculta nici de glasul tatalui sau, nici de glasul mamei lui si nu-i asculta nici chiar dupa ce l-au pedepsit, tatal si mama sa-l ia si sa-l duca la batranii cetatii lui si la poarta locului in care locuieste. Sa spuna batranilor cetatii lui: IATA, FIUL NOSTRU ESTE NEASCULTATOR SI INDARATNIC, N-ASCULTA DE GLASUL NOSTRU SI ESTE SI LACOM SI BETIV. Si toti oamenii din cetatea lui sa-l ucida cu pietre si sa moara. Astfel sa cureti raul din mijlocul tau, pentru ca tot Israelul s-auda si sa se teama.

Asa ca, cei care stiti ca ati fost cam neascultatori in ultimul timp, ar trebui sa fiti multumitori ca doar ati fost certati sau ati luat o bataita zdravana. E mult mai bine decat ce pateau fiii obraznici in vechiul Israel.

Gelozia. Pro sau contra?

Intr-o zi un copilas mic a fost luat de mana de tatal lui si au plecat intr-o calatorie. O calatorie pe care copilasul o astepta de mult si in a carei plecare nu mai credea. Insa tatal lui intarziase putin momentul pentru ca dorea sa gaseasca locul ideal pentru petrecerea timpului.

Calatoria a inceput si copilul era captivat de tot ce vedea si de tot ce ii arata tatal sau. Multe lucruri formidabile, pe care copilul nu le mai vazuse, lucruri de care se minuna. Totul era perfect. Copilul se incredea cu totul in tatal lui si spera in reusita calatoriei.

La plecare, tatal a pregatit ceva de mancare sa aiba pe drum, nu cine stie, dar o mancare sanatoasa si hranitoare, insa, dupa cateva zile, copilul a inceput sa devina nemultumit. A inceput sa planga dupa mancarea de acasa. Tatal a incercat sa-l consoleze dar cand a vazut ca nu se intelege cu el, i-a dat sa manance ce-i dorea inimioara. Lucru care a dus la dureri de burta si la varsaturi, fapt ce ar fi trebuit sa-l invete minte pe micul copilas sa nu mai fie lacom.

Dupa alte cateva zile, copilasul nu a mai fost multumit de apa pe care o luasera de acasa. Se invechise si nu mai era nici atat de multa asa ca a dorit apa proaspata. Si tatal i-a cumparat apa proaspata.

Vazand ca baietelul devenise cam nemultumit si se cam revolta impotriva lui, tatal i-a impus niste reguli. Daca vrea sa le respecte, relatia dintre ei ar fi fost buna, daca nu, ar fi avut de suferit multe pedepse pentru momentele cand nu era cuminte. Dar chiar in momentele in care tatal sau vorbea cu el si il invata lucruri bune, copilasul era atent la jucariile lui. Asa ca nu prea a bagat in seama spusele tatalui. Vazand aceasta tatal s-a suparat, dar in urma rugamintilor de iertare ale copilului, tatal s-a induplecat si a mai discutat odata cu el despre regulile pe care trebuia sa le indepliniseaca.

In urmatoarele zile, copilul a alternat momentele in care petrecea timp cu tatal cu momentele in care fugea de langa el. Tatal il cauta mereu atunci cand fugea si incerca sa-l aduca inapoi, sa ii explice ce gresea si cat de rau i-ar fi daca ar pleca definitiv. Erau momente in care tatal era nevoit sa-si pedepseasca copilul, pentru ca acesta nu prea intelegea de bunavoie. Era nevoie uneori de masuri extreme pentru a-l face pe baietel sa inteleaga ce vrea tatal de la el. Si tatal dorea tot timpul sa-i fie bine pruncului.

In timpul calatoriei, tatal l-a invatat foarte multe pe copil. Cum si ce sa manance, cum sa se imbrace, cum sa se poarte cu prietenii lui si cum sa se poarte cu cei care ii gresesc, ce sa faca atunci cand greseste fata de alti oameni sau fata de tatal lui, ce sa faca in fiecare zi si in zilele de sarbatoare si multe alte lucruri extrem de interesante.

In apropierea destinatiei finale, copilul a inceput sa faca mofturi, ca vrea acasa, ca nu ii convine locul in care l-a adus tatal lui, ca e prea mare aglomeratia acolo si ca vor fi copii care se vor lua de el si s-a suparat foarte rau pe tatal sau ca l-a adus pana aici. Vazand asta, tatal l-a lasat o perioada singur, intr-o padurice, fara nici o metoda de a gasi drumul. Dar tatal stia unde e copilul. Se ascundea de el dar il urmarea non stop. Si se ingrijea in fiecare zi de nevoile lui. Si il iubea. Doar ca amana momentul de plecare spre locul in care promisese sa-l duca.

Dupa ce copilul si-a dat seama de ce l-a pedepsit tatal sau, si-a cerut iertare si au pornit impreuna spre locul promis. Numai ca, pe drum, au dat de alti copilasi, care isi bateau joc atat de baietel cat si de tatal sau. Si tatal i-a indepartat repede din calea lor, uneori chiar extrem de violent. Unora nici nu a mai apucat sa le para rau ca s-au purtat atat de rau cu tatal si fiul sau.

In sfarsit, dupa o calatorie mai lunga decat se preconiza, au ajuns amandoi in locul spre care plecasera.

Copilul din poveste este poporul Israel la iesirea din robia Egiptului, in drum spre tara Canaanului, tara promisa, in care curgea lapte si miere. Tatal din poveste este Dumnezeu. Un Dumnezeu gelos, care a facut orice este posibil pentru a se tine de cuvant si a-si duce poporul ales in tara fagaduita. Nu a tinut cont de faptul ca a trebuit sa amane sosirea 40 de ani, ca a trebuit sa scoata din istoria omenirii atatea popoare. Doar ca sa duca poporul evreu in locul pe care i-l promisese.

Si acum stau sa ma gandesc… Gelozia noi o privim ca pe un lucru rau, dar Dumnezeu se autodeclara un Dumnezeu gelos. Cum privim noi aceste evenimente, cum privim aceasta atitudine a lui Dumnezeu fata de poporul sau si fata de celelalte popoare? E bine sa fii gelos sau nu? E bine ca Dumnezeu e gelos in ceea ce te priveste sau nu?

Iubesc fiindca am fost iubit mai intai...

Un verset foarte interesant din Coloseni 3:12 spune:

Astfel dar, ca niste alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, imbracati-va cu o inima plina de indurare, cu bunatate si smerenie, cu blandeta, cu indelunga rabdare.

Interesant e ca ai impresia, ca om, ca trebuie sa fii indurator, bun, umil, rabdator, sa ii iubesti pe cei din jurul tau, pentru ca altfel nu ai cum sa fii ales de Dumnezeu, nu ai cum sa fii iubit de El. Insa Scriptura spune ca, dimpotriva, noi ar trebui sa fim astfel fiindca am primit deja o mantuire minunata, ca Isus ne-a iubit mai intai. Celor care credeau ca trebuie sa faca ceva pentru a-L indupleca pe Hristos sa ii ia si pe ei in cer, va dau o veste proasta. Daca aceste incercari au la baza eforturi proprii, nu au nici o valoare in ochii lui Dumnezeu. Ceea ce conteaza e ce face Isus in viata ta. Pentru ca de aici vin adevaratele valori ale inimii.

Baietelul meu energic